Frunza macului,
Dorul badelui,
Dorul dorului,
Focul soarelui,
Mersul legănat,
Parul inelat,
N-alt și subțirel,
Dobrogean de fel.
Frunza foi de tei,
Pentru ochi-ți ai,
Bade eu ți-aș da,
Inimioara mea,
Ochisorii mei,
Să fie și-ai tăi,
Și gurița mea,
Să fie și-a ta.
Bade m-am gândit,
Vino-n asfințit,
Știu un loc umbrit,
Bun pentru iubit,
Malul Dunării,
Că-l știm de copii,
Salcia-n vânt,
Frunza legănând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și o dragoste inocentă, legată de locurile natale și amintirile copilăriei. Este o invitație la iubire într-un cadru natural idilic, evocând sentimente de nostalgie și apartenență.