natura visatoare – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Cu Grația Unor Făpturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu grația unor făpturi visate
trec cerbii. Poteca lor bătucită
e plină de brusturi și ambuscade.
Un început de Martie se-anunță
în vârful plopilor, dreaptă răsplată
pentru sticleți și rândunele. Anotimpul
deschide o incredibilă poartă
spre fapte mari. Dar organele lumii
își trădează zi de zi neputința:
întâmplări care compromit ivirea
clipei necesare. Întotdeauna
eu, unul, am fost suspicios. Norii
mi-au raportat isprăvile-nserării.
Acum sunt sigur: luna uneltește.

Magda Isanos - Confesiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am multe lucruri de scris,
de plante și ape line,
care toate-nchid câte-un vis,
mai rămuros, mai ciudat ca mine.
Când plouă nu se-ntâmplă nimic.
Oamenii spun: asta vine de sus;
streșinile-ngână: pic, pic,
și gâlgâie-n putred apus.
Totuși, am văzut zânele
cum țineau deasupra capului mâinile
și dansau în iarba cea nouă,
bucuroase că plouă.
Am văzut în fiece lucru-o mișcare
de rugăciune și adorare;
în arbori, dimineața, o strălucire.
Nu te speria, trandafire!
E-atâta freamăt nebănuit
din cauza ceței, deasupra lacului adormit.
Și-apoi, fiecare spune: o floare,
ca și când n-ar fi o minune destul de mare.
Primăvara stă, o bucată grea de pământ,
poate chiar un mormânt;
și-apoi deodată-aceste ființe,
străvezii ca îngerii, pășind cuminți.
„De unde veniți? întrebam,
aproape palidă de mirare și frică,
mărgărete, petunii, șopteam,
cine din noapte, cine vă ridică?”.
Oamenii însă râdeau de-aceste cuvinte;
pentru dânșii, auzul și văzu-i tocit.
Nimic nu luau aminte,
și jumătate parc-ar fi dormit.
Spuneau: „E nebun poetul,
vorbește cu arborii și cu pietrele”..
Atunci m-am depărtat de dânșii cu-ncetul,
le-am uitat graiul și vetrele.

Rian Roman - Mai - Visător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi-noapte vântul emigrant
A-ntors în ou fecundul
Cu renunțare la pretenții reci
E pieptănat trecutul.
Luminile s-au replicat curând
Umbrind mai dens hotarul
E stinsă limita răbdării iar
Și ațâțat florarul.
Mijește dealul vânăt vizavi
Perindă cerul norii
Iar primăvara ca de bun venit
Întoarce-n V cocorii.
Probabil vântul prea grăbit de fel
Va aduna iar ritmul
În valuri zgomotoase din adânc
Grăbind spre țărm nisipul.
Și-n brotăciu de mai înșelător
Voi onora apusu-ți
La cercul lunii voi urca pe trepte
Să-i legăn spre vis visu-ți.

Giuseppe Ungaretti - Fascinație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Căbănuțele și ființele, verdeața și norii,
nisipul și pâraiele,
metalele și pietrele, noroiul.
Și spiralele străzii care rășchetează muntele
și într-o prăpastie de văi s-au oprit
ochii mei.
Totul se dizolvă în jerbe de curcubeie.

Palaghia Eduard Filip - O Dedație Convorbiriștilor Ieșeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Convorbiri. Aprilie.
Lăstuni albaștri, înveliți în miere,
Urnesc steluțe mici, în cercuri de lumină,
Crenguțe învelite-n coji de mere,
Aduc un râs de spiriduș și zvonul de grădină.
Grăbite furnicuțe colorate,
Albine moi cu ace de smarald,
Bondari cu aripi creponate,
Rățuște îmbrăcate-n boi de fard,
Intrate-s toate-n hora pentru tine,
Sălaș grăbit adulmecând din sine.
Aceleiași fantasme ne dedăm,
Învăluiți de rostul adăpost,
Prigorii-nfipte-n zări diamantine,
Păcătuim în zilele de post.
Ce farmec lin cu vintre colorate,
Cât verde îndrăcit pe coame moi,
Cum cântă-n curcubee tot ce-n noi
Învață aburii pământului și-și zbate
Orgoliile priponite prin trifoi.
Și-n ochi de spaime, blândule Daimon,
În crupele de mânze-n viers zbicite,
Acelorași fantasme ne dedăm,
Tu multele-mi iertări, eu rarele-ți ispite.

Palaghia Eduard Filip - Convorbiri Aprilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăstuni albaștri, înveliți în miere,
Urnesc steluțe mici, în cercuri de lumină,
Crenguțe învelite-n coji de mere,
Aduc un râs de spiriduș și zvonul de grădină.
Grăbite furnicuțe colorate,
Albine moi cu ace de smarald,
Bondari cu aripi creponate,
Rățuște îmbrăcate-n boi de fard,
Intrate-s toate-n hora pentru tine,
Sălaș grăbit adulmecând din sine.
Aceleiași fantasme ne dedăm,
Învăluiți de rostul adăpost,
Prigorii-nfipte-n zări diamantine,
Păcătuim în zilele de post..
Ce farmec lin cu vintre colorate,
Cât verde îndrăcit pe coame moi,
Cum cântă-n curcubee tot ce-n noi
Învață aburii pământului și-și zbate
Orgoliile priponite prin trifoi.
Și-n ochi de spaime, blândule Daimon,
În crupele de mânze-n viers zbicite,
Acelorași fantasme ne dedăm,
Tu, multele-mi iertări, eu, rarele-ți ispite.
(dedicată convorbiriștilor ieșeni)

Valeriu Borsan - Anotimpuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aș vrea să te înalți mereu,
Să fii un zbor ce nu se pierde,
Și străbătând prin visul verde,
Să te strivești la pieptul meu.
Iar printre stelele ce cad
Ninsoare caldă-n nopți de vară,
Prin visul roz și tu coboară
Pe fruntea mea să pui răsad.
Și dacă-ar fi să vestejești,
Să fii o frunză ce pălește,
Prin visul galben, tu pășește,
În palma mea să odihnești.
Și să mai fii un fulg de nea
Căzând ușor din slavi divine,
Prin visul alb s-ajungi la mine,
Să te topești pe buza mea.