Azi-noapte vântul emigrant
A-ntors în ou fecundul
Cu renunțare la pretenții reci
E pieptănat trecutul.
Luminile s-au replicat curând
Umbrind mai dens hotarul
E stinsă limita răbdării iar
Și ațâțat florarul.
Mijește dealul vânăt vizavi
Perindă cerul norii
Iar primăvara ca de bun venit
Întoarce-n V cocorii.
Probabil vântul prea grăbit de fel
Va aduna iar ritmul
În valuri zgomotoase din adânc
Grăbind spre țărm nisipul.
Și-n brotăciu de mai înșelător
Voi onora apusu-ți
La cercul lunii voi urca pe trepte
Să-i legăn spre vis visu-ți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă contemplativă de primăvară, unde elemente ale naturii se împletesc cu sentimente de visare și introspecție. Vorbitorul își exprimă dorința de a onora apusul cuiva și de a-i legăna visul, sugerând o conexiune profundă și o stare de reverie.