Versuri corectate și adnotate
Cred că firul de iarbă nu este maineînsemnat decât ziua stelară.Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip, sauun ou de pitulice,Și brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu celemai mari,Și rugii murelor ar putea-mpodobi saloanelecerurilorȘi încheieturile degetelor mele fac de rușine orișicemecanicăȘi boul care rumegă cu grumazul în jos întreceorice statuie,Și un … Citește mai mult
Eu cred.Eu cred că suntem un popor vegetal,De unde altfel linișteaÎn care așteptăm desfrunzirea?De unde curajulDe-a ne da drumul pe toboganul somnuluiPână aproape de moarte,Cu siguranțaCă vom mai fi în stare să ne naștemDin nou?Eu cred că suntem un popor vegetal-Cine-a văzut vreodatăUn copac revoltându-se?
Un cântec din California,O prorocire și un gând amăgitor, un gând străveziusă-l respiri ca un aer,Un cor de diadre ce se-ndepărtează tot mai stinssau hamadriade ce cântă și pier.Un glas uriaș și murmurător, o voce venită din cerși pământ,Glasul unui arbore enorm care moare în deasa pădurede sequoia.Adio, frații mei,Pământe și cerule, adio! Adio, vecinelor … Citește mai mult
Tu, Doamne, care ne lași să alegemÎntre atâtea simțuriPrin care lumea ne împiedicăSă fim atenți la noi înșine,Ai încercat să mă ajuți.În absența sunetelorVăzduhul devine compact,O piatră moale prin care se vedeDin când în cândO pasăre vâslindCa și cum și-ar pipăiDrumul cu aripaÎntre pereții capitonațiAi universului.
La pas și plin de voie bună pe drumul deschis o apuc,Chibzuită, liberă, este lumea înaintea mea,Calea lungă, pământească, duce oriunde eu voi alege.De-acum înainte nu-mi mai aștept norocul, eu însumi sunt norocul,De-acum înainte nu mă mai tângui, nu mai păsui, nu mai am nevoie de nimic,Am terminat cu nemulțumirile de acasă, din biblioteci, cu … Citește mai mult
Versuri: Eugen Rotaru muzica: Marius Țeicu.Nu-i ușorSă învingiMersul timpului,Și-n zborSă atingiGândul omului,SuferimZi de ziPentru soarta lui,Dar trăimOrice-ar fiDat pământului.Îi sădimFlorilePentru sărbători,Și-i știmToamneleBun și roditor,Îi păstrămDrumul dreptPrintre galaxii,RepetămÎnțeleptVerbul, „a trăi”. Refren: Voi cânta pentru mileniul trei,Vreau, vreau să-i las un semn din anii mei,Un semn din care să afle-omenirea despre noi,Tot ce-n viață-am creat,Tot ce doar … Citește mai mult
Cine-i acest sălbatec vijelios și cordial!Se află oare în așteptarea civilizației, oria lăsat-o-n urmă și o stăpânește?Este vreun băștinaș din sud-vest crescut sub cerulliber? O fi canadian?E din Mississippi? Iowa, Oregon, California?Vine din munți? Din prerie? Din păduri? E matelotpe mare?.Oriîncotro merge, bărbați și femei îl privesc și-l doresc,Doresc să-i placă, să-i atingă, să le … Citește mai mult
1.Aurora va dezlipicerul de pământ, la chemareinsectele, copiii,învârtind, ies la soare;aerul e plin cu boare,avântul ușurimii!Frunzele ivind, la noapte,pe pomi, ca fluturii. 2.Am visat-n albastru, galben,roșu, picturi mâzgălite,simțind ordine, din care –n-a luat razna un firicel.Visul, ca pâcla e în mine,acum lume de fier avem.Ziua, lună am în mine,la noapte – am soare. 3.Mănânc pâine, … Citește mai mult
Noi, doi, ce multă vreme am fost înșelați!Revenind de unde am plecat, schimbați, dispărem în grabă.Natura găsește întotdeauna o ieșire.Suntem Natură. Multă vreme am fost absenți,dar, acum, ne-am întors.Devenim plante, trunchiuri, frunzișuri,rădăcini, scoarță de copaci,Suntem stânci, ne tolănim pe pământ;Suntem stejari, creștem în luminișuri unullângă altul;Suntem amândoi în turme de sălbăticiuni, fireștica oricare dintre ele, … Citește mai mult
Păduri pretutindeni, orașul are un trup păros și puternic – bine esă ai o colibă în Dahlem și să te visezi în Neanderthal, bine esă ai patru picioare și-un blazon cumpărat de la cerșetorul bătrânși-o iubită în formă de S – bine e să-ți scrii numelepe-acest splendid ambalaj și coborând în taverne să fraternizezicu apașii, … Citește mai mult