Năpastă – Versuri.pro

Dan Andrei Aldea - Cântecul Bufonului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când eram flăcău la mama,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Dădeam și eu prin fete iama
Fiindcă plouă pe pământ!
Iar când mi-a mijit mustața,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Tot în râs am luat viața
Fiindcă plouă pe pământ!
Dar de când m-a ars năpasta,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Și mi-am luat și eu nevastă
Plouă într-una pe pământ.
Și de-atunci batu-o-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau și eu cât toată ploaia,
Care cade pe pământ.
Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afară!
Dacă v-au plăcut bufonii,
Mai poftiți și-n altă seară.

Marin Sorescu - Napasta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și, Doamne, mi-a căzut la loterie
Lozul ghinionist să fiu român
Și inventându-mi vina-n pușcărie,
S-o ispășesc amarnic, mâncând fân.
Se face, înțeleg, economie
De spațiu locativ și de-un tacâm.
Și de-un poet ce-ar consuma hârtie,
Cu niște versuri care nu rămân.
Căci cărțile-mi cu roaba sunt cărate
La marginea orașului, tocate,
Ca-ngrășământ zvârlite pe ogor.
Legat mă simt de limba ta, popor,
Destinele ne sunt îngemănate,
Cât va țipa, în zboru-i, un cocor.

Sofia Vicoveanca - Câte Rele Sunt Pe Lume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câte frunze-n toamnă pică
Toate vântul le ridică
Şi le-mprăştie pe cale
Dintr-o vale-ntr-altă vale,
Veştejite şi uscate
Ca mine de supărate.
Lume, lume, mult cântată
De te-aş mai trăi o dată
Poate-aş şti, poate n-aş şti
Mai bine-a te cântări,
C-ai fost dulce ca şi mierea,
Dar şi-amară cum îi fierea.
C-am trecut şi eu prin viaţă
Ca şi vântul prin fâneaţă,
Mi-o fost dat să ard ca focul
Şi să nu-mi găsesc norocul
Că norocul nu-i la mine
Îi împrăştiat prin lume.
Săraca inima-n mine
Mă-ntreabă printre suspine,
Cu amar şi cu durere
De unde-atâta putere,
Câte rele sunt pe lume
Toate s-or oprit la mine
Şi tot vin pe rând, pe rând
Să le număr nu am când.

Ion Brad - Inscripție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

S-ar cuveni să scriu pe fila asta
Că viața nu rimează cu năpasta,
Că chiar și vârstele octogenare
Ne duc precum asinii în spinare
Și când ne lasă-n ceasul de hodină,
Pământul tot cu noi când se închină,
Tot mai sperăm că vine vreo Vestală
Să ne înalțe iar pe verticală.

Arthur Rimbaud - O, Răstimpuri, O, Castele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, răstimpuri, o, castele,
Oare-i suflet fără rele?
O, răstimpuri, o, castele,
Magic, studiul Fericirii
L-am făcut, cum dat e firii.
Slavă ei! cât va cânta
Galicu-i cocoș așa.
Însă! n-aș mai vrea, nu-i glumă,
Viața mea ea și-o asumă.
Acest Farmec! s-a-ntrupat
Și-orice caznă-a-mprăștiat.
Vorba-mi ce-nțeles mai are
Când mi-o face el să zboare?
O, răstimpuri, o, castele!
[De m-or paște și năpaste,
Sigur va fi-n toane proaste.
Și-n disprețul său, vai mie,
Iute moartea va să-mi vie!
– O, răstimpuri, o, castele!]