Când eram flăcău la mama,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Dădeam și eu prin fete iama
Fiindcă plouă pe pământ!
Iar când mi-a mijit mustața,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Tot în râs am luat viața
Fiindcă plouă pe pământ!
Dar de când m-a ars năpasta,
Hei, ce ploaie și ce vânt,
Și mi-am luat și eu nevastă
Plouă într-una pe pământ.
Și de-atunci batu-o-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau și eu cât toată ploaia,
Care cade pe pământ.
Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afară!
Dacă v-au plăcut bufonii,
Mai poftiți și-n altă seară.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om care, deși a avut momente de bucurie, este lovit de greutăți și se resemnează cu soarta, refugiindu-se în alcool. Ploaia este o metaforă pentru problemele vieții.