nahabed kuceak

Nahapet Kuceac – Dintr-Un Pârâu într-Altul

de

Ești, suflete, izvorul ce susură pe prundIar cu zglobiu prin unde înot și mă cufund.Dintr-un pârâu într-altul de-o fi să mă arunci,N-ar fi să pier. Pesemne aș mai trăi și-atunci.Dar, dacă eu de tine aș fi înstrăinat,Ca peștele m-aș zbate, a moarte, pe uscat.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – De Vorbă cu Moartea

de

Plecai în noaptea neagră iubita să-mi găsesc,Dar iată: față-n față cu Moartea mă-ntâlnesc.– O, Moarte crudă! Tânăr sunt încă, nu-s din ceiPe care tu îi cauți, pe care tu îi vrei!Mai bine te aține, aici, lângă uluciȘi-o să-ți arăt la cine și unde să te duci.O vezi? Ulciorul vieții îl ține-n mâna eiȘi nici nu … Citește mai mult

Nahapet Kuceac – Proverbe

de

Nu pleacă leul niciodată, chiar de-i flămând, alt leu să-nghită.Copacu-n veci nu-și lasă locul în care rădăcina-l ține.Când coada de secure este din lemn de codru întocmită,Tăind copacul viu, securea se taie singură pe sine.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Livada Răvășită

de

Am îngrijit livada să crească-n ea arbuștiDe pe-ale căror ramuri tu poame dulci să guști.Te-am așteptat zadarnic să vii, dar n-ai venit,Și vânturi nemiloase acum s-au năpustit.Îmi răvășesc livada, mi-o smulg din rădăcini,De-acasă mă alungă, și plâng printre străini.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Atunci

de

Îndepărtat de tine, pribeag și hărțuit,Cu gândurile-n flăcări, cu inima de gheață,Mi se părea că numai în vis te-oi fi zărit…Și-atunci, surâzătoare, mi-ai răsărit în față.Și-am fost atunci asemenea acelui călător,Care-n pustiul veșnic descoperă izvorulȘi își afundă fața în unda de izvorȘi bea până ce uită de sine călătorul.

Nahapet Kuceac – Cel Care N-Are Cremeni

de

Am zis: departe-n lumea cea largă o să plecÎn apele uitării durerea să mi-o-nec.Dar pretutindeni focul ce-n inimă mi-l știuMai dogorât se-aprinde și arde-n piept mai viu.Cel care n-are cremeni pentru amnar cumvaSă vină să aprindă de la văpaia mea.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – O Floare și Un Măr

de

Văzui frumoasa fată, nu din dorința ei,Pierzându-și pașii ziua întreagă pe alei,Ademenită, poate, de-argintul sunătorCe-n palmă i-l strecoară întâiul trecător.Să ardă-n foc năprasnic, să fie blestematCel care își așterne din bani iubirii pat!Ca dragostea să aibă un preț, într-adevăr,Tu dă iubitei tale o floare și un măr.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Cu Apa Rătăcită

de

Cu apa rătăcită, cotind din crâng în crâng,Mi-asemuiesc ursita – și-n pribegie, plâng.Și nu știu ce voi face, nici unde mă voi duce,Nici cine-o să-mi așeze la căpătâi o cruce,Când mi-oi afla odihna în jilavul mormânt…Zbor ziua, ca săgeata purtată-n zări de vânt,Iar noaptea cad, ca arcul cu coarda desfăcutăȘi nu m-alintă nimeni, și nimeni … Citește mai mult