Mortality – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Aidoma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Copacii aceștia sălbatici,
Sunt strâmbi, alungați din pastel,
Copiii de arbori lunatici
Absenți din păduri la apel.
Și totuși, au frunze ce pleacă
La fel cum, la pomul normal,
Se-aruncă în moarte a joacă
Și dans cu-nțeles de final.
Copacii aceștia, în toamnă,
Fac loc și te-ndeamnă să treci
Și treci, neștiind ce înseamnă
Cu ei, un răstimp, să petreci.
Se strâmbă, se dau la o parte
Atunci când se-anunță prăpăd
Și par toți nebuni, de departe,
Dar și ei, aidoma văd.
Daniel Vișan-Dimitriu
(6 oct. 2021, Vol.”Aripi de azur”)

Attila Jozsef - Jalea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(A bánat).
Jalea-i poștaș cenușiu și mut,
Cu ochi albaștri, față trasă,
Geanta atârnă pe umăr,
Haina-i neagră și cam roasă.
Îi bate-n piept un vechi tic-tac,
Se furișează pe drum temător,
Se lipește de pereți și
Dispare-n nișa porților.
Apoi bate. Aduce carte.
aug-sept. 1922

Friedrich Holderlin - Vechimea Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Voi târguri ale Eufratului!
Voi străzi ale Palmyrei!
Păduri de stâlpi pe șesul pustiei,
Ce sunteți voi??
Fiindcă ați trecut peste hotarul
Ființelor care respiră,
Fumul și focul zeilor
Au spulberat coroanele voastre;
Eu stau însă acum sub nouri (care
Au fiecare propria lor odihnă) printre
Stejarii bine-orânduiți, în preajma
Poienii cu cerbi, și străine
Și moarte îmi apar acum
Spiritele celor duși demult.
Antologie – Flori de poezie străină răsădite în românește

Ion Caraion - Solitarul Obiect Cosmic I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Totul era găsit, căutam în zadar.
Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa.
În afara durerii nu e schimbare la față.
Foarfeca frunzei care cade și taie aerul
croiește-n postavul văzduhului haine pentru brumă.
Parcă ar trece o trăsură prin perdele
Către turnul de gumă.

René Char - Deschizi Ochii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deschizi ochii pe cărarea de ocru inexplicabilă.
Bei într-o țepușă apă subterană,
Ești pentru frunza hipnotizată în spațiu,
La apropierea șarpelui invizibil,
O, diafana mea floare-de-degețel.

Giuseppe Ungaretti - Zi După Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deja mi-a coborât în oase / Tomnatica uscăciune, / Dar alungit din umbre / Mă ... →

Omar Khayyam - Rai? Setea Ta Ajunsă la Cișmea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rai? Setea ta ajunsă la cișmea;
Iad? Tău – în care se oglindește-o stea,
Căderea-n Beznă de unde am venit,
Care ne cheamă-acasă și ne vrea.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Maria Văduva - Bate Vântul Cetina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bate vântul cetina
Și-mi mângâie inima,
Și cum bate mi-o apleacă
Ca dorul din piept să-mi treacă.
Codrul are flori pe poale,
Omul dorurile sale,
Codrul are frunza creață,
Omul o dragoste în viață.
De-i iei codrului frunza
Și omului dragostea:
Codrul frunza veștejește
Și omul îmbătrânește.

Duiliu Zamfirescu - Un Trandafir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca o respirare slabă, cea mai tristă, cea din urmă
Ce o scoate-n agonie sufletul care se curmă,
Înflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soare
Bobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare.
Eu l-am rupt atunci din glastră şi l-am pus într-un pahar
Vrând să-i dau prin apă dulce viaţă lungă…
În zadar!
Cum e azi, chiar pusă-n apă va muri sărmana floare
Precum sufletu-mi muri-va chiar întinerit la soare.
Dar ducându-mă, un lucru pe pământ eu mai doresc:
Aş voi acestei roze, zile lungi să-i dăruiesc…
Sau de nu, privind pe gânduri cum cad foile-i în şir,
Să am drept tovarăş ultim cel din urmă trandafir.

Daniel Vişan-Dimitriu - Lacul Din Noaptea Minții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub Luna care se-ascundea, sfioasă,
Luând, pe cerul nopții, norii scut,
Se desprinsese, parcă din trecut,
Decorul dintr-o margine mâloasă
A unui lac sălbatic și temut.
Era în timpul zilei o-ncântare,
Un loc în care te abandonai
Ca-n fericirea zilelor de mai,
Dar noaptea îți crea înfiorare,
Căci devenea opusul unui rai.
Ducea-n adâncuri ochii triști de stele
Ce se-oglindiseră în apa lui,
Iar de pe margini, ramuri de statui,
Aplaudau când apele acele
Nu ascultau de ruga nimănui.
Părea coșmarul care te încearcă
Și îți supune visul ca un val
Rostogolind prin ape un quetzal
Ademenit de vocea dintr-o barcă
Ce-și cântă fericirea către mal.
Iar barca ce străbate-n larg decorul,
Nu știe dac-al zorilor apel
O va surprinde tot pe lacu-acel,
Ori va privi pe mal navigatorul
Sfârșindu-și visul cu un lac … și el.
Daniel Vișan-Dimitriu
(27 apr. 2022, Vol. “Aripi de azur”)