mormant – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Mănăstirea Putna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mănăstirea Putna.
Sub un chip de înger, într-un vis ferice,
Domnului Vasile gândul rău îi zice:
– „Mănăstirea Putna, ăst locaş plăcut,
S-a zidit pe aur de un domn avut.
Mergi şi o dărâmă până-n temelie
Şi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie”.
Iar Vasile-domnul d-aur pătimaş,
Pune să dărâme ăst frumos locaş.
Când ostaşii sapă până-n temelie,
Un bătrân călugăr zice cu mânie:.
– „Domnii mari-nălţară sfinte mănăstiri
Să aminte ţării zile de măriri.
Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nţelegi,
Căci tu nu ai fapte de urmaşi să legi.
Când un domn la aur inima-şi robeşte,
Tronul se degradează, ţara veştejeşte.
Însuşi ca magnetul tragi şi însuşeşti
Aurul oriunde poţi să îl găseşti.
Dar te teme, doamne, să nu tragi la tine
Cuiele de aur ce de tronu-ţi ţine”.
……………
……………
Domnul nu ascultă în a lui orbie,
Sapele răstoarnă vechea temelie.
Domnul şi boierii între ei se cert..
Însă ce găsiră? – Un mormânt deşert.
Pe mormânt sunt scrise litere străbune.
Un tălmaci citeşte şi la toţi le spune:
– „Din comori ce strângem pe acest pământ,
Iată ce-i al nostru: un tăcut mormânt!”
De-atuncea domnul pierde-a lui domnie
Şi curând în urmă moare-n sărăcie.

Dimitrie Bolintineanu - Mireasa Mormântului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mireasa mormântului.
Fost-a când în noapte aurora luce,
Când se luptă omul cu adâncu-i chin,
Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,
Curmă-al său suspin.
Ea era tăcută, tristă florioară!
Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,
‘N aurul cosiţei mâna-i albioară
Distractă juca.
Vino mai aproape! dulcea mea, -mi vorbeşte,
Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,
Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,
Pentru totdauna eu te părăsesc.
Şi uitarea tristă mâine o să vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt,
Dorul ce m-apasă nimenea nu-l ştie
Pe acest pământ.
Rara-i frumuseţe arde de splendoare.
Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând.
Ochii plini de moarte şi de lăcrimioare
Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.
Când se curmă ruga, dulcea ei cătare
Se-nturna spre mine plină de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumată-n dor.

Grigore Vieru - Buzele Mamei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iar buzele tale sunt, mama,
O rană tăcută mereu,
Mereu presărată cu țărână
Mormântului tatălui meu.
O, buzele ce sărutară
Al tatei mormânt
Mai mult ca pre dânsul,
Pre tata, -n
Puținii lui ani pre pământ.
Acuma când nu te poți, mama,
De sarea din șale pleca,
Cine ridică mormântul
Spre gura uscată a ta?!

Giuseppe Ungaretti - Exercițiu de Metrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te temi de-a-n tine auzi,
Neamăgit, amenințări
Ale roaderii de vierme
Pe Pământ? Leagănul tău, imagine
A mormântului, și-ai crezut, frivol,
Tu, musculiță, flăcării potrivit.
Șocul răbdat te destramă,
Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă deja
Grețos, de intestin te plângi
Că e oribil de puțin, leșul tău,
Jos va fi el, din mister afară dat,
Risipit în somn, mârșav deloc, real.

Mateiu Ion Caragiale - Înțeleptul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înțeleptul.
El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.
Dar armele iubește și caii, des vânează,
Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,
Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece și bea și ospătează.
Așa un veac trăit-a, voios și înțelept,
Și când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulțimea-ndurerată;
Și dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
Și tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi șoptesc.

Mircea Micu - Mama