Moarte

Valeria Peter Predescu – Și-Oi Muri Ca Mâine

de

Și-oi muri ca mâine,Dar nu-mi pare răuCă mi-am trăit tinerețea,Știu ce-i bine și ce-i rău,Și-nconjurai lumea,Lumea-n lung și-n lat,Și văzui că vremea treceȘi-napoi am înturnat. Omu-i ca și floarea,Floarea ce-nflorește,Vine toamna, pică bruma,Pică și o veștejește,Omu-i ca și iarba,Trăiește degeaba,Iarba o pasc viteleȘi pe om gândurile. Și-nconjurai lumea,Lumea-n lung și-n lat,Și-am văzut că vremea treceȘi-napoi … Citește mai mult

Vladimir – O Altă Zi

de

Dimineața mă trezesc sictirit c-o altă față,O altă zi în care visez la o altă viață.O altă zi în care visez să simt absolutulȘtiind că ziua de mâine m-amenință cu trecutul.Că doare al dracu’, am învățat până-n prezent căDragostea-i obsesie, ura e un sentiment,Am învățat că vocile din cap te-ndeamnă doar la bine,La dragostea eternă, … Citește mai mult

Walt Whitman – Reconciliere

de

Cuvânt peste toate, frumos ca cerul!Frumos ca războiul, și toate faptele sale de carne, trebuie să fie în timppierdut complet;Ca mâinile surorilor Moartea și Noaptea, neîncetatspală-te din nou, și din nou, această lume a solului:.. Căci vrăjmașul meu este mort – un om divin ca și mine este mort;Mă uit unde stă, cu fața albă … Citește mai mult

Walt Whitman – Cântam Odinioară – II

de

E rândul tău și nu zadarnic, Moarte,Și pe tine te chem și-ți vorbesc fără teamă, ca uneifăpturi cu chip omenesc;În cântecele mele noi, Democrație, acum te voiaduce lângă mine,Doar ca să-mi fii un transparent refugiu,Sau o citadelă, un turn de pe care lansa-voi, înultima clipă,Sfâșietorul, tunătorul meu strigăt final.

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 49

de

Iar cât despre tine, Moarte, și tu, amară îmbrățișarea nimicirii, zadarnic încercați a măpune pe gânduri.Mamoșul își face meseria fără să clipească,Îi văd dreapta cum apasă, primește și ajută,Mă aplec către pragul acelei minunate și flexibileporți,Și înregistrez ieșirea la lumină, notez ușurareași eliberarea.Iar cât despre tine, Cadavrule, mă gândesc că eștiun bun îngrășământ, dar asta … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XIX: Devouring Time, Blunt Thou the Lion’s Paws

de

Timp lacom, gheara leului tocește-oȘi fă pământul să-și înghită fiii;De colți, tu falca tigrului hoțește-o,Pe phoenixul etern redă-l făcliei;Zburând, fă anotimpuri bune, releȘi fă ce vrei, timp iute de picior,Cu lumea și cu tot ce-n lume piere,Doar asta-ți interzic într-adevăr:Pe fruntea lui tu riduri nu săpa,Nici linii nu trasa cu-al tău condei;Ci lasă-l neatins în … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 66

de

Sătul de toate, moartea o doresc,Că omul priceput e cerşetor,Că o lichea se îmbracă-n strai regesc,Că cel onest trădat este uşor,Că sunt slăviţi doar cei ce se fălesc,Că de virtute toţi s-au lepădat,Că orice lucru bun batjocoresc,Că cel puternic pare mutilat,Că un artist devine un proscrisCă iscusit se crede-orice neghiob,Că adevărul pur e interzis,Că binele … Citește mai mult

William Carlos Williams – Peisaj cu Căderea Lui Icar

de

După părerea lui Brueghelcând s-a prăbuşit Icarera primăvarăun fermier îşi arapământulîntregul spectacolal primăveriiera la lucru gâdilându-sepe el însuşitranspirând sub soarelecare topeaaripile de cearăinsignifiantădincolo de ţărmeauzităo plescăiturăacesta a fostînecul lui Icar.