Moarte - Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XLIII [Il Canzoniere]

Iubirea îl umple de speranță, însă Laura nu are milă de el. / Dacă dorința … →

Vă îndurați de mine, îndurare, / Atât măcar, prieteni, de-ați avea! / În hrubă zac, … →

Prin ramurile dafinului / trec două porumbițe-ntunecate: / Una era soarele / și cealaltă luna. … →

Pământ uscat, / pământ liniștit, / de nopți / fără sfârșit. / (Vântul în măsliniș, … →

O, ce grav meditează / flacăra candelei! / Ca un fachir indian își privește / … →

Îl duc în cearșaful meu înfășat / în frunze de leandri și palmieri așezat. / … →

Mitul-nimicul care totul este. / Același soare-arzând al zării cort / E-un mit tăcut, o-nvăpăiată … →

Cântă ciocârlia-n crâng / Eu aș vrea să mor curând / Dacă mor astăzi sau … →

Lume, lume, soro lume, / Când să mă satur de tine, / Lume, soro lume? … →

Intru pe poarta orașului. / – Bine-ai venit, Făt Frumos! / Astfel zice Doamna Galbenă, … →