Omar Khayyam - Nimicnicia și Absurdul Vieții
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, / Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și … →
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, / Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și … →
Frate al meu, tu, omule, iubește / Culori, parfumuri, cânturi și degrabă / Dezmiardă-ți adorata! … →
Ani răsfățați, / de Moartea, / care știe câte Respirații, / a primit ca dar, … →
Primăveri pierdute, / la ruleta Destinului, / se înșiră pe tejgheaua roasă, / a Non-Sensurilor … →
Așteptări zadarnice, / în gările fără nume ale Clipelor, / prin care ne ascundem, / … →
Orchestre de vicii, / ne cântă aria descompunerii, / atât de îndrăgită de Timpul, / … →
Râuri de vise neîmplinite, / brăzdează ținuturile somnului adânc, / al sufletelor Iluziilor Vieții, / … →
Am alunecat, / pe treptele roase și lunecoase, / ale Destinului, / direct în brațele … →
Atunci când suntem întrebați, / la porțile Cimitirelor de Speranțe, / dacă mai credem, / … →
Și am rămas, / pe același peron al Viselor, / până când am realizat, / … →