Așteptări zadarnice,
în gările fără nume ale Clipelor,
prin care ne ascundem,
de noi înșine,
să nu fim văzuți,
cum încă mai avem puterea,
să cerșim,
câte o fărâmă de Iubire,
Adevărului Absolut,
a cărui față,
întârzie mereu să apară,
înaintea Privirilor,
sălbatice și pierdute,
ale Zilelor fără adăpost,
ce ne-au fost oferite,
de către Destin,
Absurdului Existenței,
pe care suntem obligați,
să o ducem,
către Moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare continuă și dezamăgire față de viață și destin. Vorbește despre căutarea iubirii și a adevărului într-o existență percepută ca absurdă, care inevitabil duce spre moarte.