Moarte - Versuri.pro

Michelangelo - 158

Amor, tu moartea, straja, / mi-o izgonești din minte / și sufletul, fierbinte / mi-l … →

De-ar fi cuiva îngăduit în lume, / crezând c-ajunge-n cer, să se omoare, / ar … →

Sărac și singur stau ca într-o bortă / sau ca sub coaja arborelui miezul / … →

De-i drept, cum e, că sufletul trăiește / după ce-a fost de trup să se … →

Când, Doamne, ne săruți, cu sărutarea / ne iei și răsuflarea, sărutul morții, / inima … →

Țăranul de când cu electrificarea / Înțelege cum stau lucrurile pe planetă / Se indignează … →

Te-nveselește, suflete, și cântă / Și-n strai de sărbătoare îmbrăcat, / Din lumea ta de-o … →

Fragii bolnavi — în primul rând, cerul bolnav / și care aruncă luminiscențe mortuare pe … →

A fi peste mormântul verii, / Sedus de viață ca de-un dor, / Mânz tânăr … →

Moartea s-a suit pe casa noastră / pune țigla și cârpește fumul / zice aluatului … →