Îşi face ego-ul propriu o cultură,
sculptându-şi singur corp cu dalta muncii,
să îşi câştige muşchii precum uncii
de preţ.. Să ne redea frumosul, de natură.
Ascet, îşi lasă zilnic plăceri proprii
-să-şi facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiind o lume c-un simbol de-o seară,
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.
Se luptă zilnic ore-ntregi cu sine
-fără să-l vadă nimeni- un alpinist..
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e şi sculptor şi sculptură vie în vine.
Se drăcuieşte-n tot fără excese,
da-ş face viaţa un calvar, de drag
se devotând pentru ce suntem.. Un şirag
miozic de bicepşi, de deltoizi, de fese.
Este gigantul din alt timp, un antic
de forţă blândă s-etalând în spasme
ritmate.. Ne lăsând magii de basme
cu Făt Frumos purtându-şi zâna falnic.
E visul de bărbat, virilul cult
să-şi farmece iubita simbol, EA,
să-i fie etalon de vis, un astru masculin de stea..
o fantezie de-un amor într-un tumult.
Dar totu-i pe tăişul de-un cuţit,
căci limita-i o coardă-ntinsă, o arcă,
când neuroni zvâcnesc, în fibre se descarcă,
săgetuind o inimă fragilă-nspre sfârşit.
Colosul cade ca un fir fragil de aţă,
se prăvălind ‘nspre nodul din mosor..
Uitat de toţi ce-l aşteptau, pierdutul dor
ce nu se mai prezintă.. Declarat absent la viaţă!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui culturist dedicat, obsesia pentru perfecțiune și sacrificiile pe care le face. Finalul tragic subliniază fragilitatea vieții și prețul atins de obsesie.