Versuri corectate și adnotate
Melancolie dulce, melancolie stinsă,Ce-nvălui atmosfera în nopți de toamnă dulci,Melancolie dulce, melancolie stinsă,În suflete bolnave privirea ta o culciMângâietor și moale ca o femeie-nvinsă.Dorm plopii muți și tragici în umbra viorie,Se descompune frunza căzută pe alei,Se descompune frunza, — iar tu, melancolie.Sorbind ușor rugina și deznădejdea ei,Îmbălsămezi tăcerea cu-această agonie.În părul tău ce-și moaie în … Citește mai mult
S-a dus furtuna-n zări și-acuma se-ntrec miresmele-n putere:Se-ntrec care de care parcă, stăpână să rămâie-anumePeste-ntunericul acestei nopți dulci și pline de mistere;Se bat și florile — se vede că nimeni n-are tihnă-n lume.Se războiesc mereu și ele să stăpânească-un ceas pământul…Dar cine nu-și încearcă oare o dată-n viața lui norocul?În van să le despart-aleargă sub … Citește mai mult
Candela licurătoareStrălucește-ncetior,Ascultați?.. Un pas ușor!..Luna mai dând o vulvoareSe ascunde într-un nor.Umbra Dochiei ușoară,Pătrunzând închise porți,Vine, -apare, se strecoarăÎn cămara-acestor soți.E frumoasă, biata fată!Însă chipu-i e pălit,Într-un giulgiu e-nfășată,Ca un om ce-a murit;.Umbra, candela aprinse,La oglindă se-așeză,Și din suflet suspină;Apoi fețele ei stinseEa cu lacrimi le spălă.Domnul se deșteaptă-ndatăȘi deodată-a tresăritCa tot omul fericitCe al … Citește mai mult
Deci, respiri… ==========Refren==========Trezește-te, ești viuO să mă asculți pe mineO să vorbesc niște ciudățenii acumCineva o să moarăCând o să mă asculțiLasă viul să moară, lasă viul să moară(Spune)==========Respiri acumFă pe neascultătorul acumÎncă respiriMă faci să știu. ==========Refren==========|||||||||||.Pot să aud voceaDar nu vreau să audTrage-mă în jos și spune-miCă o să fiu bine.Pot să simt … Citește mai mult
Vezi, și de asta sunt sătulfără tine.Lojă îți cumpărîn viața mea. Ia loc lângă mine.Prin cheile ochilor mei albaștriuite-te și tu la arenă:Continuă vărsarea de sânge,șuieră gura vântului.Toamna înfulecă mii de frunze,mori mii de flori,mii de martiri cântăreți. Îi auzi?Și dincolo pe tronul de azurvezi Împăratul?Pe buze surâs aspru,cu degetul țintuit:Nu există milă!
Eu n-am bunici, nici frici de cicatriciZici că nu înțelegi cum stă vrăjeala, atunci piciPășesc ușor ca o pisică noaptea, nu m-aude nimeniMerg la șoricei să îmi iau partea, moarteaDe care ți-e frică, da’ nu ai cum să scapi, e groasăEa e singura femeie care nu te lasă, șiMergând pe stradă luminată îmi văd umbra, … Citește mai mult
Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă,până când în locul zorilor au venit corbii,corbii erau heralzii absurdelor mele victoriirisipindu-mi numele urbi et orbi.Spada mi s-a întors înapoi în trecut,a chemat-o arhanghelul Menumorut,brațul îmi cade, capul mi-e greu,dar numărul morților crește mereu.Crește și luna cu cele trei vipere galbene,ochii se tulbură încet și apun –crește numărul morților, crește … Citește mai mult
Corni vechi se scutură de rod în cimitir.Mi-e sufletul bătrân – deodată cu pământul.Prin gene și frunziș cad stropi de cer –și-un soare sfânt și bun în păr mi se strecoară.Culcată-n troscoțelul verde pe-un mormânttu pari o coardă întinsă aspru pe-o vioară.Trimiți un tânăr zvon de moarte pe cărare.Tomnatic vânt pornește funigei spre mare.
Pasărea cu clonț de rubinS-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.Nu mai pot s-o mângâi.M-a strivit,Pasărea cu clonț de rubin,Iar mâinePuii păsării cu clonț de rubin,Ciugulind prin țărână,Vor găsi poateUrmele poetului Nicolae LabișCare va rămâne o amintire frumoasă..1956
O molimă a gropilor se întindea spre mine părând că nu ar vrea nimic și nici măcarun nume.Atentă și hipnotică îmi împietrea mișcarea și deopotrivă mă înălța spre spaimă.Și ca nocturnă arătare se întindea alături în așternutul umed ca într-un repaus recefăcut pentru respingere în foșnetele frunzelor uscate.Iar eu n-aveam decât cuțitul peste piept alături … Citește mai mult