mitologie greacă – Versuri.pro

Druks - Cutia Pandorei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Totul a început în vremea grecilor
Când Pandora a fost creată din cauza zeilor
Ea a fost creată din apă și pământ
Zeii înzestrând-o cu ceva mai mult
Afrodita i-a dat frumusețe
Aceasta devenind o mare finețe
Apollo dându-i talentul muzical
De aceea ea era ieșită din normal
Zeus văzând că are de toate
A poruncit să se facă o cutie cu toate relele puse deoparte
Această cutie fiind Cutia Pandorei
O cutie care nu te lasă să te destăinui
Aroganța, cruzimea, lăcomia și chiar și gelozia
Se îmbinau foarte bine cu prostia
Toate acestea nu puteau fi evitate
Și de la ele uneori ajungi chiar și la moarte..

Refren: Relele se învârt în jurul lumii
Ca să scap de ele tre’ să lupt cu pumnii
Ca în arenele romane, tre’ să înving
Sânge latin, geto-dac, roman și viking.

Pandora era proprietara acestei cutii
Dar cutia nu era una dintre jucării
Această cutie nu trebuia deschisă
Această chestie fiind chiar interzisă
Pandora fiind curioasă de fel
A deschis-o doar așa nițel
Relele din cutie au scăpat
Și pe tot Pământul ele s-au împrăștiat
Acestea de mult timp lumea au dominat
Și nici în zilele noastre nu au terminat
Vi-l pot da exemplu pe domnul Băsescu
Care se crede cel mai mare maestru
Având o dorință de a face impresie
Mai mare decât ar fi prima lui pensie
Având o lăcomie mai mare decât toate
Dar cu ele nu are ce face după moarte.

Refren again:

Ion Pillat - Scutul Minervei XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

XII.
Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,
l-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol.
Și pe Acteon care-i pândise trupul gol,
prin câinii lui Diana l-a osândit să piară.
Chiar Prometeu, când slăvii a smuls un foc în pară,
el ce s-a vrut năprasnic al omenirii sol,
pe stânci legat de Joe cu vulturii ocol,
hrăni flămânde ciocuri din fierea lui amară.
Și totuși nu mi-e teamă, în-nalta mea trufie,
comoara ta în versul sonetelor s-o fur,
în suflet când eroii Helladei îmi învie.
De-a pururi în lumina senină urcă zborul,
pe veci văd ochii minții tiparele de-azur,
când focul fără moarte îl ține răpitorul.

Traian Chelariu - Asemenea Circei Tu pe Fiecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Asemenea Circei, tu pe fiecare
îl schimbi în fel și chip de dobitoace,
cu ale farmecului tău mijloace
îl faci să ia neascunsă-nfățișare.
Și-l lași să urle-adulmece, să joace,
să-și dea-n vileag întreaga tulburare
și rât și bot și colț și păr și ghiare
și nerușinea ce-n priviri îi coace.
Te ocolesc corăbierii, nime
nu te-a văzut nepedepsit și li se
năzare numai marea ta cruzime.
Dar, iată, unul, rătăcitul, vine
adus de mări și este el, Ulisse,
și i te-arăți: ești ceruri prea senine.

C. O. D feat Pogo & Shushi Shu - Balada Zeilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

C. O. D. :
Yo… Cu stomacu’ gol, si mintea plina de idei
Lipsit de putere, ma clatin ca un betiv pe-alei
Ma las prada dracului, si cad in capcana
Mi-am gasit sclav sa-mi toarne cafea in cana
Il platesc pe Enes sa-mi cante de culcare
Poate-l prind pe Morfeu, si-l torturez pana moare
Opreste timpu’, da spaga unui ceasornicar
Vreau sa-l vad pe Chronos dupa gratii de secundar
Sa-i semnez sentinta, cu cerneala de sange
Pe papirus egiptean, scriu cu pana de inger
Pornesc in cautarea zeitei cu ochii de-argint
Ma dezbrac de corp, si-apelez doar la spirit
Consecinta e ca-mi pierd vederea ca la sharingan
Oricum in imperiu’ subteran devin suveran
Insa-s mai plictisit decat un urs in hibernare
Noapte buna, zeilor, a venit ora de deratizare!.
Pogo:
Check, 2-10, proba de MIC, yeah…
Afroodita-i scoasa la produs in pagina 5
Horus e hulit, in exil, fara opinci
Lui Bachus i-am spart beciu’ ala, i-am baut vinu’
Oficial e chelner, garcon, fa-ne plinu’!
Spiritu-mi calatoreste departe, prin portale
Sta la taifas cu Loki inainte de culcare
Subjuga suflete pierdute pentru invazie
Are momente cand isi pierde orice urma de senzatie
Ocupam Olimpu’, si-l facem popota
Poseidon = berbec, sta cap de fota
Suntem milioane de spirite iesite la atac
Chronos e intemnitat, Hades a ramas sarac
Cerber ni s-a aliat, mituit cu Pedigree
Livrat special din lumea celor vii
Zeus capitulat, ascuns in Cutia Pandorei
Revolutia triumfa, s-a dus sfarsitul orei…
Hahahahahahaha….
Shushi Shu:
Raman mai under ca si Hades in infern, caci l-am lasat
Sa-si mizeze sufletele la barbut, in final am castigat
Ca am plecat, lasand in urma anturajele
L-am mituit pe Atlas sa-mi care bagajele
Am poposit in beci la Bachus… Ce de sticle pline!
O sa vorbesc si cu Artemis sa-mi dea cateva virgine
L-am invitat cu mine si pe Pandar la intraden
I-am spus: « Frate, lasa-ti naiu’, ia de-aici (?) si platane! »
Hebe ne toarna-n pahare nu nectar, ci doar venin
Ma iau la tranta cu Morfeu, langa sticla cu vin
Imi pun scobitori in pleoape, asta nu e prea placut
Da-mi inving somnu’, ca sa pot s-o iau de la-nceput
Relaxat total, intorc clepsidra de argint
Si-o sa-l fac pe Chronos sa se simta-n contratimp
O-mbratisez pe Hera, si-i observ lui Zeus chipu’
Care ca s-o recastige, o sa amaneteze Olimpu’!

Johann Wolfgang Von Goethe - Frații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Piroteala și somnul, doi frați, în a zeilor slujbă,
De Prometeu fură duși, neamului său, mângâiere;
Zeilor însă, ușure – greu de-ndurat pentru oameni,
Somn se făcu piroteala, somnul în moarte trecu.

Jose Antonio Ramos Sucre - Săgetătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urcai treptele de marmură neagră în căutarea săgeții mele trasă la-ntâmplare. Și-o găsii împlântată-n poarta de cedru, împodobită cu motive simetrice.
Obișnuiam să trag c-un arc de-argint, ca cel din brațul lui Apollo, pentru a-mi iscodi norocul. Eram pe punctul de-a ieși în larg pe-o corabie cu vele pătrate, deși mă-ncredeam doar în cele cu pânză triunghiulară. Crescusem satisfăcându-mi nestatorniciile și capriciile.
O femeie apăru din umbră și luând-o hotărât înainte smulse săgeata tremurândă, apoi mi-o întinse fără să spună-un cuvânt. Prezența ei mă împiedicase să-mi ating ținta. O recunoscui ca fiind una dintre dușmanii lui Orfeu.
Rămăsei fermecat de-acea copleșitoare femeie, îmbrăcată în pielea unei pantere.
Mi se păru c-o văzusem în fruntea unei procesiuni terminate cu depunerea ofrandelor la mausoleul celui iubit de Euridice. Expresia ei de furie contrasta cu miezul nopții.
Mă ridicai să apăr înc-o dată cenușa stăpânului și s-alung gloata femeilor isterizate, imitând răcnete sălbatice, dintr-o dumbravă. Și din moment în moment mă așteptam să sufăr răzbunarea acelei viclenii.
Împreună cu mine, femeia sui în corabie și chemă despotic în slujba ei fiarele mării, ascunse prin recife. Matrozii se-nțeleseră din priviri și porniră-ntr-o nouă direcție. Soarele modela din când în când arcul strălucirii sale, de-a lungul talazurilor. Și-o pasăre necunoscută zbura-naintea noastră…
Fui abandonat de propriile-mi puteri pe-un litoral mlăștinos, de unde lesne se putea vedea un monument dedicat furiilor.
Acolo descoperii numele lăcașului ce-mi amintea de jalea lui Oreste.

John Keats - Odă Lui Psyche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascultă, O, zeiță, tăcutul ritm păstrat
Prin dulce osteneală și amintiri străvechi,
Și iartă-mă când spun c-ar trebui cântat
Misterul tău cel mare la tine în urechi;
Oare-am visat eu astăzi sau sigur am văzut
Cum Psyche, înaripată, zbura cu ochi aprinși?
Absent, printr-o pădure, eu hoinăream tăcut
Când, am simțit deodată c-o să leșin surprins,
Văzând două frumoase făpturi că s-au culcat
Pe iarbă sub frunzișul acela șoptitor,
Cu flori tremurătoare, unde-un pârâu umflat
Curgea ferit de ochii tuturor.
Acolo, în tăcere, pe flori ca-n paradis,
Și argintii, și-albastre, cu un miros ușor
Stăteau întinși în tihnă pe iarba verde-nchis,
Și se strângeau în brațe cu aripile lor;
Niciun sărut, și totuși adio nu-și spuneau,
O picoteală dulce părea a-i despărți,
Dar parcă noi săruturi în taină pregăteau,
Căci dragostea curată în zori îi va-nsoți:
Pe-acel băiat cu aripi eu l-am recunoscut;
Dar tu de lângă dânsul? Hulub păreai a fi,
Și-atunci că tu ești Psyche am știut.
O, ultimă născută, tu ești mai abitir
Decât toți zeii care pe-Olimp au locuit!
Mai mândră decât Phoebe cu stele de safir,
Sau decât cel Luceafăr ce arde-n cer mocnit;
Ești mult mai arătoasă, deși tu templu n-ai,
Și nici altar pe care să pună lumea flori;
Nici cor n-ai de fecioare, care cu-al lor alai
Să-ți cânte de cu seară până târziu în zori;
N-ai glas, lăută, fluier, și nici tămâie care
S-afume din cățuia cea de argint curat
Nu ai altar, oracol cu minte visătoare,
Și nici profet cu duhul inspirat.
O, tu, lumină mare! Acum e prea târziu,
Târziu e pentru lira pe care o evoc,
Și pentru jurăminte prin codrul cel pustiu,
Și pentru tot ce-i sacru, cer, apă, aer, foc:
Dar și-n trecutul care acum e îndepărtat
Văd cât ești de pioasă și cum plutești ușor
Acolo unde-s zeii, pe-Olimpul sfidător,
Și cânt de bucurie, și simt că-s avântat.
Aș vrea să fiu eu corul, căci vreau cu tine-a sta
În fiecare noapte până târziu în zori;
Să fiu și glas, și fluier, și-acea tămâie-a ta,
Ce din a ei cățuie emană dulci vapori;
Să-ți fiu altar, oracol ce soarta o ghicea,
Sau un profet din cei clarvăzători.
Voi fi un preot care îți voi clădi altar
Adânc la mine-n minte, în loc netulburat,
Acolo unde gânduri cu gustul dulce-amar
Foșni-vor precum pinul de vânturi scuturat;
Și-n jur până departe copaci umbroși, în șir,
Se vor urca pe munții cu creste de granit;
Și-acolo, râuri, păsări, albine, și zefir,
Vor adormi Driade pe mușchiul umezit;
Și-n mijlocul acestei tăceri de nedescris
În sanctuar voi pune, așa cum am promis
Ghirlande împletite din mintea ce-a trudit,
Cu clopoței, cu muguri, cu stele cum vreau eu,
Cu tot ce Fantezia vreodată a urzit,
Căci florile ei mândre nu sunt la fel mereu;
Și-acolo vei rămâne cu tot ce-ți este drag,
Cu tot ce mintea-n taină cu grijă va păstra,
C-o torță și-o fereastră deschisă-n noapte larg,
Prin care ea, Iubirea, va intra!

Jorge Luis Borges - Odiseea Cartea Douăzeci și Trei - 178

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O dreaptă răzbunare a săvârșit,
Oțelul spadei, fapta cuvenită.
Săgețile și lancea ascuțită
Vărsat-au sângele nelegiuit.
Necontenit luptând cu piedici grele,
Ulise la nevastă-a revenit,
În ciuda unui zeu care-a stârnit
Furtuni potrivnice și vânturi rele.
Regina credincioasă se odihnește
La pieptul regelui. Dar unde-i oare
Bărbatul ce de-atâta timp pe mare
Ducând un trai de câine rătăcește?
El vrăjmășia soartei o-nfrunta
Zicând că Nimeni numele-i era.

Jorge Luis Borges - Proteu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înainte de-al zări pe Odiseu
cu-ai săi vâslași ce marea o brăzdează,
ebănuite chipuri se schițează
ale unui zeu numit Proteu.
Cioban de turme care pasc pe mare
și-nzestrat cu darul profeției,
în taină-și ține harul dibăciei
urzind năuc oracole bizare.
De oameni încolțit, se preschimba
în vâlvătaie, -n înfricoșat
ori în copac umbros pe mal surpat,
în undă care-n unde se-afunda.
De egiptean Proteu nu te speria,
tu, care-atâtea chipuri poți lua.

Jorge Luis Borges - Edip și Sfinxul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un patruped în zori, în înserare
Înalt, în trei picioare-apoi pierdut
În spațiul van, așa o a văzut
Eternul sfinx pe ruda-i schimbătoare,
Pe om, și înserarea aducea
Un om ce în oglindă, înfricoșat,
Al bietei pocitanii duplicat
De decădere și destin vedea.
Suntem Edip și-așa ne veșnicim.
Suntem jivină deșirată, triplă,
Tot ce cândva am fost și ce-o să fim,
N-am suporta să-ntrezărim multiplă
Și fadă formă. Mare-i îndurarea:
El trecerea ne-a dat-o și uitarea.