Nichita Stănescu – Mit
Mit.Incapabil să pierdinapt pentru fire,alergîn neștire.Foarte greu mă primescsă fiu cum sunt.Locul ceresce sub pământ.Iar pământesculmănâncă de foame cerescul.
mit
Nichita Stănescu – Confesiunea Zeului Zburător
Înainte nu a fost absolut nimicDeodată nimicul a adormitși a început să viseze.Astfel s-a născut cifra zero.Nimicul a visat cifra zero.Cifra a adormit și a visat:cifra unu.Cifra unu a adormit și a visatiarbă și capre.Iarba visând visul capreia născut un copil, doi copii,trei copii, patru copii..Copiii au mâncat iarbași au crescutDupă aceea au mâncat și … Citește mai mult
Nichita Stănescu – Respirări VIII
„Uneori, o generalizare pripită a simțirii de unul singur nu numai că poate să fie greșită,dar, ce e mai rău și cu mult mai mult decât atâta,– poate să descarce de emoție comunicarea. (..)”(din „Mitul ca exaltare a întâmplării”)
Nina Cassian – Vraja-n Vraja
Scrie, scrie, scrie,scrie, ciocârlie,cântă, vulpe blândă,crapă, crap de apă,scrie, scrie, scrie..Lângă partea stângăun rar cărturar,peste palimpsestetrece pana-i rece,scrie, scrie, scrie..A-nghițit un chitcu-al lui bot, socot,mitul nenumitși totemul tot.Cutie pustie.Scrie, scrie, scrie..Joc în soliloc.Calfa scrie alfa.Mama scrie gama.Doi copii scriu pi.Hârtie, sicrie..Scrie, scrie, scrie..
Nichita Danilov – Abel
Trece un om despicat în douăpe o stradă într-adins înfrigurată.Bărbatul e înalt și poartăo mantie albă cu glugă.Fața lui este trasă.Trece un om despicat în două,pe o stradă într-adins înfrigurată,fix la orele șapte și un sfert după-amiază,și fața lui este trasă.I se văd plămânii, creierii, inima.Inima bate,plămânii răsuflă,creierul gândește:”L-am iubit pe fratele meu ca pe … Citește mai mult
Leonid Dimov – Mit
Totul a fost întrerupt deoarecePrin încăperi trecuse un șoarece.Dar, vă dați seama, nu era un șoarece obișnuit:Avea coada ruptă și dura la nesfârșit.Trecerea lui plină de chițăit și putoareEra foarte mare.Iar noi, copiii cu funde galbene la gât,Stăteam lipiți de perete. Era urâtȘi nici nu ne băga în seamă.Nouă însă ne era tare teamăCând trecea … Citește mai mult
Leonida Lari – Vino Lângă Ape
Vino lângă ape, lângă plopii drepți,Va ieși din valuri fata ce-o aștepți.De-o cădea amurgul, înroșind nisipul,Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul.Și va sta departe, unde malul suie,Să nu vezi deodată: a venit sau nu e….De va trece luna ca un corn de taur,Ea-și va strânge părul într-un nor de aur.Și, pășind desculță, lunecând din rochii,Cu … Citește mai mult
Lucian Blaga – Legenda
Strălucitoare-n poarta raiuluistă Eva.Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltăși visătoaremușca din mărul,ce i l-a-ntins ispita șarpelui.Fără de vesteun sâmbure i-ajunse între dinți din fructul blestemat.Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.Un măr crescu acolo – și alții îl urmarăprin lungul șir de veacuri.Și trunchiul aspru și … Citește mai mult
Fernando Pessoa – Ulise
Mitul-nimicul care totul este.Același soare-arzând al zării cortE-un mit tăcut, o-nvăpăiată veste-Al Domnului trup mort,Viu, gol, pe creste.Acesta, care-aici a debarcat,Fu doar o neființă existentă.Fără a fi, ne-a-ndestulat.Absența și-o făcu prezentă,Și ne-a creat.Astfel legenda-n depanarePătrunde în realitate,Și fecundând-o curge-n zare.Viața, mai jos, pe jumătateNimica, moare.
Anne Sexton – Gândacul
Gândac, cea mai tare creatură,care atacă cu dinți galbeniși o armată de veri mari ca pantofi,ești o bucată de cărbune care sunt mecanizateși când pornesc lumina pe care o scuziîn colțuri și acolo este sârmă pe pământ.Totuși știu că ești doar îngerul comuntransformat, prin mândrie, cel mai urât.Unchiul tău a fost transformat într-un măr.Mătușa ta … Citește mai mult