Mistic – Versuri.pro

Dumitru Țiganiuc - Suprema Metamorfoză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În vreme ce pământul pleacă din mari zidari
şi graiul o pornise într-un toiag de cremene,
un român prea frumos adormise într-o stea
şi femeia îi săruta urmele de răşină şi fluier
şi-auzea mirosul palmelor lui dinspre verde
încredinţându-se că-i vorbeşte chiar frunza,
că-i şopteşte şi umbra şi roua:
– Hai să dăm mână cu mână, spuneau,
să trezim omul acestei neveste
că-i uscată de dorul visului său
şi se răzbună pe trupul ei firav,
hai să-i desferecăm somnul cel greu,
hai să-i redăm femeii ce crede în bărbat
mai mult decât în orice Dumnezeu.
Şi iată, vin eu şi întreb pădurile:
de unde naşteţi frunzele filosofice,
de unde atâta noroc în ţara asta
să ai copaci care gândesc şi suferă?
De unde iarba asta cu-atâta sănătate
şi muzica prea roşie din trunchiuri alergând
şi nu numai a nostră, pădurile curbate,
de unde cerbi şi stele cu suflet şi cu gând?.
Urcă şi azi ţărâna din marii ei zidari
şi graiul pleacă-ntr-un toiag de ape,
peste ferestre trec brazi plini şi iar
departele-nfloreşte-n aproape.

Gabriela Melinescu - Casa de Fum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cărămizile casei noastre sunt din fum.
Se vede un flaut suspendat.
Patul cântă singur.
De trei ori să fii lăudat, fum,
pentru tine știu că există un vârf de urcat.
Nimicul lucește în mijlocul casei.
Țin în gură un diamant.
Printre obiecte vii psalmodiez
cu pas amețitor de coribant.
Nimeni nu poate opri procesiunea
de oameni travestiți în crini.
Se vede casa noastră de fum
și toți cei care au picioare, aripi și rădăcini.

Dimitrie Anghel - Oglinda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am o oglindă și mă joc
Cu razele ce le răsfrâng,
Mutându-le din loc în loc,
Le risipesc și iar le strâng.
Le-adun cu drag ca un avar,
Și-ades în sufletele voastre
Când e mai noapte, ca un far
Mi-arunc luminile albastre.
Vă-ntind o punte de scăpare
Deasupra negrelor genuni,
Și raza mea strălucitoare
E făcătoare de minuni.
Mi-o plimb pe-atâtea fețe pale,
Când cu oglinda mea mă joc —
Dar când îmi stă ceva în cale,
Oglinda mea e-un ochi de foc.
Mi-adun puterile solare
Și fulgerând, după un semn,
Ca Arhimed, în depărtare,
Aprind escadrele de lemn!…

Emily Dickinson - Spiritul e Urechea Lucida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de-auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie-aici –
Pentru alte Servicii – că Sunetul –
Atârnă-o Ureche mai mică
În afară Castelului care conține
Cealaltă Ureche – unică –.
1863

Dino Campana - Creația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Afară din mintea uriașă și prodigioasă
Dumnezeu își aruncă în bronz gândurile
Forme ale vieții formidabile și eterne
Aruncă și se născu lumea
Oamenii îl adoră beți
De sucul aspru al vieții verzi
Au trăit și au căzut sub ochiul înspăimântător
În seara zilei de miracol
S-a ivit gândul în rasele istovite
Cei vii au suspinat, luna
A sărutat mormântul și trezi o beție
Până când gândul coborât în infern
Îi bău văpăile minunate
Pe care în fața morții și a zeilor
Sublim le azvârli carul destinului.

Omar Khayyam - Cereasca Boltă Pare o Ceașcă Răsturnată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cereasca boltă pare o ceașcă răsturnată. / Sub ea-nțelepții, temniți de teorii, ocupă / Tu ... →

Dimitrie Stelaru - Copacul Magic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un drum se deschide și altele,
În el, pustii, se-ntâlnesc;
Lancea soarelui arde coroana –
Pe scoarță mușchii lâncezesc.
Amurgurile aduc somnul,
Cu falduri imense de stele;
Nici un nor nu umblă în cer –
Nici un vânt nu deapănă frunzele.
Rădăcinile aud pământul
Clare, neîntrebând, risipite:
Jocul somnului strânge viață
Demoni și păsări uimite.

Stephen Crane - Mistica Umbră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mistica umbră, se frânge în apropierea mea,
Cine ești tu?
De unde vii?
Și – spune-mi – este corect
Sau este adevărul amar ca focul mâncat?
Spune-mi!
Nu vă temeți că ar trebui să mă clatin.
Pentru că îndrăznesc – îndrăznesc.
Atunci spune-mi!

Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Druid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toiagul ce mă poartă pe vechile hotare
Nu-i ramură tăiată din arbor oarecare,
Şi are-n el putere, ca el un altul nu-i,
Căci eu îi sunt druidul, supusul nimănui.
El mi s-a dat, el, singur, în clipa când, din ceruri,
A coborât scânteia trimisă prin eteruri
Şi mi-a adus ce numai druizii au ca dar
Iar toţi ceilalţi se-nclină puternicului har.
Sărmanii, chiar şi regii, trecând de rangul lor,
Se tem de cel ce este-al cunoaşterii izvor,
Îi caută puterea, deşi se tem de ea,
Şi-i folosesc ştiinţa, îl roagă să mai stea.
Iar lumea lor măruntă, adesea fără legi,
E, toată, la-ndemâna druizilor pribegi,
Chemaţi s-o îngrijească, să-ncerce să repare
Tot ceea ce o strică, tot ceea ce o doare.
În mine-s adunate din mii şi mii de ani,
Secretele aflate de greci şi de romani
În vremurile-n care, de lucruri noi avid,
Mi-am căpătat puterea. Sunt ultimul druid.

Dimitrie Stelaru - Călătorie cu Hecate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un
Rai în care nimeni n-a intrat
Plutea pe dinainte –
Un cimitir de vânturi strâmbat,
Galbene incinte
Piscuri de popoare lunatece,
Sprintene unde de morți
Cu flăcări de soartă, sălbatece
Băteau la adâncile porți.
Și-n murmure sfâșiate loveau
Tainicele unde de morți;
Ierburi de ape creșteau,
Desișuri spumoase de jar – Milenii treceau,.
Unde, al desăvârșirii, zăcea,
Fără chip, portar?.
Singurătăți, înalte necuprinsuri,
Stoluri demonice de genii
Zideau pustiitoare ceruri – Clevetitoare vedenii.
Și-n negura aceea, uimit
De nimbul cântecelor ambroziene,
Palida-mi stea am zărit – Pe blânda mea
Eumene.