Nu mai sunt culori cum să te pictez
Nu mai sunt nici nopți cum să te visez
Nu mai sunt cuvinte
Unde-au dispărut?
Nu mai am nici lacrimi
Spune-mi ce mi-ai făcut?
Tu ești parcă din alte lumi
Tu ești una dintre minuni
Tu ești parte din altceva
Tu ești de altundeva.
Unde-i strălucirea zilelor de ieri?
Unde e suspinul în care iar mă ceri?
Unde-i bucuria, de ce mă pedepsești?
Alungă-mă îndată și-apoi să mă dorești.
Tu ești parcă din alte lumi
Tu ești una dintre minuni
Tu ești parte din altceva
Tu ești de altundeva.
Tu ești,
Tu ești,
Tu ești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și confuzie față de o persoană iubită, percepută ca fiind misterioasă și îndepărtată. Naratorul se simte pierdut și se întreabă ce s-a întâmplat cu relația lor, simțind o lipsă acută și o dorință contradictorie.