Oceane-s surori sclipitoare
În vârtejuri de iris-color..
Se deschid fie-n lac sau în mare
În impuls de uimire, în fior.
Au rada-n pontoane de pleoape
Cu dane-n străfunduri de vis..
De soare-şi păzesc limpezi ape;
Mister e-ochi profund, de nescris.
Sunt gemeni născuţi deodată
Din ou ce nimic nu avea..
Sunt vii la băiat, dulci la fată;
Sunt aspri sau moi-catifea..
Sunt faruri de beznă, de noapte,
Intrare-s; de suflet sunt porţi.
În loc de cuvinte, de şoapte,
Săgeţi sunt de-amor, decid sorţi.
Străfund de mister fac din luciu..
Nu sunt Mariane de fund,
Sunt matul de sticlă de-ospiciu
Sau sunt.. filozoful profund.
Au colţ de pâraie de lacrimi,
Sunt negura tristului dor.
Sunt cultul seminţei de patimi..
Îs azur sfâşiat de condor.
Îs verzuiul sau brunul cafelei
Cum crudul de frunză ori migdală..
Au flash-ul din licărul stelei,
Sunt negrul d-eban sau de smoală.
Clipirea lor pare eternă;
Cu pauză-n viaţa de somn
Se sting precum pila-n lanternă..
Îs lumini cu retur.. dar de Domn!
Sensul versurilor
Piesa explorează profunzimea și complexitatea ochilor, văzuți ca ferestre către suflet și oglinzi ale emoțiilor. Ochii sunt descriși metaforic ca oceane, faruri, porți și oglinzi, reflectând o gamă largă de sentimente și experiențe.