În acea slăvită noapte,
se uita mirată luna.
– Ia uitați-vă, surate,
cum se poate?
murmură mereu străbuna.
O steluță pe sub nori!
Ce fiori!
O steluța fără nume
și fără orbită-n lume!
Zboară-ncet și se oprește,
omenește,
parc-ar vrea un om să-ndrume.
– Cum? Să zboare și să stea?
a răspuns atunci o stea.
– Cum? O stea fără orbită?
a spus alta mai uimită.
– Da. Căci nu e nici planetă,
nici cometă
nici vreun pui din căi lactee,
nici vreun colț de meteor.
– Atunci ce e?
– E un dor!..
a șoptit o rază-n zbor.
E un înger, e un duh
care trece prin văzduh
către PRUNCUL SALVATOR.
Și-a privit întregul cer
cum steluța, sol suprem,
s-a oprit ca o făclie
peste satul Betleem.
Și-a zburat apoi făclia
dispărând în Dumnezeu!.
AMIN
Sensul versurilor
Piesa descrie apariția unei stele speciale în noaptea nașterii lui Iisus, interpretată ca un semn divin. Steaua călăuzește și se oprește deasupra Betleemului, simbolizând credința și speranța.