Du-mă, fericire, în sus
Izbește-mi tâmpla de stele, până când
Lumea mea prelungă și în nesfârșire
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt și mult mai curând.
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se.
Două culori ce nu s-au văzut niciodată.
Una foarte jos, întoarsă spre pământ.
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuita luptă
A mirării că ești, a-ntâmplării că sunt
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o bucurie intensă și o mirare profundă față de existența celuilalt și de propria existență. Este o celebrare a conexiunii și a frumuseții vieții, văzută ca un amestec unic de experiențe și emoții.