https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/vasile-copilu-cheatra-mostenire-2 https://versuri.pro/vasile-copilu-cheatra-mostenire-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88028 →]]> Străbunicul a lucrat cu barda și securea
Și-ntr-un an era gata mânăstirea,
Că scria cu ghilăul în brazi și goruni,
Numai chipuri de sfinți și de oameni buni.
Bunicul a scris mai subțire,
Nu s-a gândit la vreo mânăstire.
Cu degetele sale lungi de fuior
S-a mulțumit să mângâie talia unui ulcior.
Tata a coborât de copil în pământ,
Poate de aceea a împrumutat un chip de sfânt.
Ne mai privind cu anii la cer,
A rămas toată viața numai un miner.
Eu am vrut să cuprind veșnicia din hăuri,
Într-un fluier cu numai șase găuri,
Și tot cânt, de când mă știu că mă cheamă Vasile,
Să mă iau la întrecere cu vreo ciocârlie.

]]> https://versuri.pro/vasile-copilu-cheatra-mostenire-2/feed 0 https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=62232 →]]> Mă cheamă adâncul din nou
Și beznei cu râvnă mă dărui,
Dar nu sunt prin asta erou
Chiar dacă pot munții să-i nărui.
Cu patimă dau ce-i de dat
Și-n miez sfredelesc azi Carpații
Cu braț de oțel, încordat,
Dar nu cer prin asta ovații.
Nu, nu sunt deloc un titan,
Ci om ce câștigă cu trudă
Făcând cu sudoare un ban,
Căci, iată! – și casca mi-e udă.
Afară m-așteaptă ai mei:
Băieții pe Jiu, dau la pește,
Iar fata, leit mama ei,
Acasă cu ea, gângurește.
Și ochii mi-s umezi de dor,
Dar ceva deasupra trosnește;
În spate mă-ngheață-un fior
Iar inima-n piept se oprește.
Nu, nu! – strig spre cer. Doamne, nu!
În mâna-Ți divină sunt toate
Și știu că de-aici numai Tu
Mai poți cu-ndurare-a mă scoate.
Te chem de aici, din genuni,
Știind că puterea-Ți divină
Mai face și astăzi minuni
Și-aduce în beznă lumină.
Mai vreau să-i revăd pe ai mei,
Mai vreau să ajung iar acasă
Și-apoi, împreună cu ei,
Să simt că și masa e masă.
Și-n pacea venind ca răspuns
Am zis: de acum, sfinte Tată,
Trăi-voi de rugă pătruns
Și eu și familia toată!

]]> https://versuri.pro/simion-felix-martian-de-profundis-rugaciune-de-miner/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-noroc-bun-frate-miner https://versuri.pro/maria-ciobanu-noroc-bun-frate-miner#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66555 →]]> Mă uit noaptea sus pe cer
Să văd câte stele pier,
Nu e lună, nici lumină,
E-ntuneric ca-ntr-o mină.
Noroc bun, frate miner,
Ai și tu o stea pe cer
Și fac rugă cuvioasă
Ca să fie luminoasă,
Și mă rog la cer și stele
Să te ferească de rele.
Grea e viața de miner
Fără soare, fără cer,
Ca în negura adâncă
Să porți pe umeri o stâncă.
Noroc bun, frate miner,
Ai și tu o stea pe cer,
De-o fi steaua norocoasă
Ți-o intra norocu-n casă,
Iar de ți-o fi viața grea
Dumnezeu te-o ajuta.
Frunzuliță de bujor,
Și mineru-are-un dor,
Când lucrează-n galerii
L-arde dorul de copii.
Noroc bun, frate miner,
Ai și tu o stea pe cer,
Cu ortacii tăi din mină
Dai căldură și lumină
Muncești din zori până-n noapte
La copii s-aduci de toate.
Noroc bun, frate miner,
Ai și tu o stea pe cer,
De-o fi steaua norocoasă
Ți-o intra norocu-n casă,
Iar de-o fi să-ți fie greu
Te-o ajuta Dumnezeu!

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-noroc-bun-frate-miner/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-floare-rosie-din-geam-numai-un-neicuta-am https://versuri.pro/maria-ciobanu-floare-rosie-din-geam-numai-un-neicuta-am#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66644 →]]> Floare roșie din geam,
Numai un neicuță am
Și-i miner cum altul nu-i
Cât e Valea Motrului.
Neicuță, de dorul tău,
A secat apa-n pârâu,
De nu vii o săptămână
Seacă apa și-n fântână.
Vino, neică, vino-ncoa,
Să mă duci cu dumneata
Tot pe drumul dorului
Sus pe apa Motrului.

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-floare-rosie-din-geam-numai-un-neicuta-am/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-un-batran-cu-parul-nins https://versuri.pro/maria-ciobanu-un-batran-cu-parul-nins#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66727 →]]> Noaptea când din munți se lasă,
Dus de gânduri într-o casă,
Un bătrân cu părul nins
De amintiri e cuprins.
N-a mai fost de mult în mină,
Dorul însă și-l alină
Că-n adânc de galerii
I-au luat locul trei copii.
Când vin seara împreună
Cu lămpașele în mână
Trei steluțe, trei voinici,
Parcă-s niște licurici.
Fericit i-așteaptă-acasă
Cu nepoții-n jur la masă,
Povestind până târziu
Despre oameni de pe Jiu,
Că-s de mult, de când se știu
Toți mineri din tată-n fiu.

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-un-batran-cu-parul-nins/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-i-usor-sa-fii-miner https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-i-usor-sa-fii-miner#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66745 →]]> Nu-i ușor să fii miner
Să nu vezi soare, nici cer
De când intri-n galerie
Pân-aștepți schimbul să-ți vie,
Iar când ai ieșit din șut
Iei viața de la-nceput,
Așa-i viața, cine poate
Muncește și-are de toate,
Am prieteni și dușmani,
Unii zic c-am prea mulți bani.
Când vin seara către casă
De dușmani mie nu-mi pasă,
Văd c-au deschis iar fereastra
Ori copiii ori nevasta,
Se uită după perdea
De mă-mpleticesc ori ba,
Luai decât una mare
Să am poftă de mâncare,
Din colț de la nea Ilie
Care-mi dă pe datorie.
Vorbesc nevestele toate
Să pună foc într-o noapte
La cârciuma lui Ilie
Că ne dă pe datorie,
El nu dă la orișicare,
Doar la ortacii din vale,
Noroc bun, frate Ilie,
Ia creionul și mai scrie
O bere și o răchie,
Ia mai zi-i una, Marie!

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-nu-i-usor-sa-fii-miner/feed 0 https://versuri.pro/timpuri-noi-becule https://versuri.pro/timpuri-noi-becule#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=38820 →]]> Becule, stai aprins, becule!
Noi te iubim!
E frig afară,
Bezna mă-nconjoară,
Iar mă-ntorc acasă
De la servici…
Sunt doar un simplu miner
Cu braț vânjos și cu voință de fier.
Nici nu realizez:
Sunt în mină sau visez?
Sunt doar un simplu miner
Cu braț vânjos și cu voință de fier.
Nici nu realizez,
Sunt în mină sau visez?
Dar… primăvara va veni
În concediu vom porni…
Concediul meu!
Dar… primăvara va veni
În concediu vom porni…
Dar… primăvara va veni
În concediu vom porni…
Concediul meu!
Dar… primăvara va veni
În concediu vom porni…
Becule, stai aprins, becule!
Noi te iubim!

]]> https://versuri.pro/timpuri-noi-becule/feed 0 https://versuri.pro/necunoscut-hei-hei-hei-ce-greu-e-sa-fii-miner https://versuri.pro/necunoscut-hei-hei-hei-ce-greu-e-sa-fii-miner#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=31169 →]]> Hei, hei, hei, ce greu e să fii miner
Hei, hei, hei, îmi trebuie mușchi de oțel.
Dimineața îmi sună ceasul
când doarme bine tot orașul
Îmi pup copii și nevasta
Și mă duc la șut.
La lampărie, ce nebunie
N-am salopetă, nu am caschetă
Nu-mi dau lampa, nu-mi dau masca
Dar mă duc la șut.
Hei, hei, hei, ce greu e să fii miner
Hei, hei, hei, îmi trebuie mușchi de oțel.
Să dai din gură să nu gândesc
Să iau lopata și să trântesc
Să trag ca mutul să treacă șutul
Și să casting un ban.
S-ajung acasă la copii
Și să-mi plătesc din datorii
Și să-mi rămână de-o pâine
Și să beau un șpriț.
Ajuns cu bine în subteran
Strigă la mine vre-un barosan
Ba lasă vrăjeala, uită chitara
că ești la șut.
Se-ncruntă la mine, înjură vârtoș
Muncește mult și fără folos
Deviza lui este: muncește, muncește
fără copii.
Hei, hei, hei, ce greu e să fii miner
Hei, hei, hei, îmi trebuie mușchi de oțel.
Să dai din gură să nu gândesc
Să iau lopata și să trântesc
Să trag ca mutul să treacă șutul
Și să casting un ban.
S-ajung acasă la copii
Și să-mi plătesc din datorii
Și să-mi rămână de-o pâine
Și să beau un șpriț.
Când ies din mină obosit
Sunt plin de praf și plictisit
Bag mâna în buzunarul gol
Și n-am 5 mii.
Privesc în jurul meu uimit
Dar zau că nu m-am dumirit
Cuget, propun, mă întreb mereu
Pe unde-i zeul meu.
Hei, hei, hei, ce greu e să fii miner
Hei, hei, hei, îmi trebuie mușchi de oțel.
Să dai din gură să nu gândesc
Să iau lopata și să trântesc
Să trag ca mutul să treacă șutul
Și să casting un ban.
S-ajung acasă la copii
Și să-mi plătesc din datorii
Și să-mi rămână de-o pâine
Și să beau un șpriț.
Hei, hei, hei, ce greu e să fii miner
Hei, hei, hei, îmi trebuie mușchi de oțel.

]]> https://versuri.pro/necunoscut-hei-hei-hei-ce-greu-e-sa-fii-miner/feed 0 https://versuri.pro/nicolae-labis-sarea-pamantului https://versuri.pro/nicolae-labis-sarea-pamantului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=35694 →]]> (Schiță de poem).
1. Omule neliniștit, uriaș zugrăvit
Cu genele întunericului în adâncul pământului,
Omule, cu umerii tăi de granit
Și cu inima ta care bubuie necontenit,
Am să-mi măsor puterea cuvântului.
Din fund, de sub munte, pătrunde oriunde,
Prin orci, prin cărbune, prin fier,
Dreapta-ți privire săgetând viitorul
Și cele mai nalte înalturi de cer.
Dragostea ta concentrată de om
Își înseamnă petalele fragede-ale gurii,
Palmele tale-ncleștează, supun
Viciile distrugătoare ale naturii.
Din regiuni subterane arunci
Globuri fierbinți de lumină în noapte,
Trenuri pe șine, rachete spre cer,
În case pâini aburinde și coapte.
Din mina neagră cu ape acide,
Cu nevăzutele-i iradiații,
Tu pulsezi sânge orașelor, satelor,
Pe cer și pe ape, pe-albastre plantații;
Aurul negru și vânat și ros
Scăpară-n pluguri, arde-n furnale,
Joc luminos, glorios și puternic
Ca jocul de foc din privirile tale.
2. Străbunii tăi au fost cu toții ocnași –
Șir lung de trupuri vii, înlănțuite.
Pe guri de fântână, stăpânul
Lăsatu-i-a-n jos atârnați de o sfoară.
Să taie metalele neprețuite.
Să țipe de dorul luminii, să moară.
În viață, sub razele soarelui crud,
Văzură prostia și lenea cum pradă:
-În bezne ei n-au să mai vadă!
În viață-auziră durerea cântând și plângând:
-În bezna sonoră, murdară și udă
Numai pe ei au să se mai audă!
Simțiră-adevărul iubirii de om
Zâmbind care dânșii cu albii lui dinți:
-În ocnă doar șerpii de apă-i mai simți!
Simțiră mânia de putred și domn
Vibrând, aprinzându-le-n ei bărbăția:
-În ocnă, pe roci să-și descarce mânia!
Lanț după lănț zuruia dureros,
Om după om se topea în tenebrele grele,
Pielea ca viernilor, de întuneric albea,
Și se-nnegrea de noroiul pătruns pe sub piele.
Când ieșeau clătinându-se sus,
Îi amețea soarele, aerul, vinul,
Ochiul ardea mai ursuz, nesupus,
Nu murea totuși, într-însul, seninul.
3. Slabă pedeapsă scorniseră zeii
Să-l piardă pe Prometeu.
Vulturii mari îi mâncau mădularele
Care creșteau peste noapte, mereu.
Oh, dar atâta de des repetat
Chinu-și pierduse puterea, bag seama.
Cred că eroul se cam plictisea
De ciudații tovarăși, cu plisc de aramă.
O fi și plictisul un chin, dă-l înduri.
În loc pe Olimp zeii să se răsfețe.
Puteau să privească puțin viitorul,
De la stăpânii de ocnă să-nvețe.
Chinul e nou: când e beznă, când soare;
Când e otravă, când vin;
Azi e un prunc ce se naște – dar moare;
Asta mai zic că e chin!
Cu cât chinul mai mare, mai repede
Rupe cătușa cel strâns în oțel.
Zeii pierdură războiul. Stăpânii de ocne, la fel.
4. Cânt pentru tine, ocnaș dezlegat
În aceste-nceputuri de toamnă bogată;
În zorii când zarea e plină de flamuri,
Când zboară albina-n azur îmbătată,
Când fumegă proaspăt cimentul pe zid,
Când duduie-n hale cuptoarele pline,
Când urcă-n tramvaie copiii râzând,
Când sună un pin cu vuiri cristaline,
Când medicul doarme cu fruntea pe-o carte,
Când scânteie-n zori porumbii zburând,
Ideile tale, palmele tale,
Amintirile, visele tale le cânt.
5. Tot mai cobor, mai cobor,
Arșița-n jur ca un bloc se prăvale,
Mâna-i adâncă, tot mai cobor,
Greu îți pătrund adâncimile tale.
Sufletul tău e atât de deschis,
Se-arată prin ochi și în cântec prin gură..
Dar greu îl pătrund, și vulcan de aș fi,
Tot m-ar uimi nesecata-ți căldură.
6. Iată-te, râzi, cu obrazul smolit –
Parcă prin hohotu-ți strașnic ar râde
Pieptul multiplu al strămoșilor tăi, ]
Ce-l furase de râset un domn și un gâde.
Nu știu hazlia, ciudata-ntâmplare
Ce hohotul nestăvilit ți-a stârnit,
Dar te aud, izvorând din tradiții,
Modern Prometeu, dezlănțuit.
7. Te văd mânios, mânios și-ncruntat,
Privirea ta-n jur răspândește arsura.
Dușmanul tău astăzi iar e-n atac,
Sparge ori fură. Din palmele-ți grele, când sapi sar cărbuni;
Oh, îmi dau seama ce serbede sunt
Grijile mele, mâinile mele!.
8. Iată-un izvor clipocind printre roci –
Sub flacăra lămpii scânteie..
Atât de adânc, coborât, am văzut
Totuși pe unda-i sclipind curcubeie!
Iată-te astăzi, duios, sclipitor..
Fata iubită te ține de mână,
Ochii de-atâta lumină te dor,
Și-n cântec te leagănă pădurea bătrână.

]]> https://versuri.pro/nicolae-labis-sarea-pamantului/feed 0 https://versuri.pro/ultimu-nivel-minerul https://versuri.pro/ultimu-nivel-minerul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37923 →]]> În ziua aceea, poporul a petrecut de minune.
Basca-n cap, țigara-n gură,
Sunt miner, mă doare-n p***,
Savurez lacrimogene,
Vodka-mi scânteie în vene.
7 ani de subteran,
Diploma de veteran,
Când e vorba de weekend,
București și happy-end.
Facem ordine totală,
Și reclamă pentru țară,
Cruciada noastră sfântă,
Europa o încântă.

]]> https://versuri.pro/ultimu-nivel-minerul/feed 0