Noaptea când din munți se lasă,
Dus de gânduri într-o casă,
Un bătrân cu părul nins
De amintiri e cuprins.
N-a mai fost de mult în mină,
Dorul însă și-l alină
Că-n adânc de galerii
I-au luat locul trei copii.
Când vin seara împreună
Cu lămpașele în mână
Trei steluțe, trei voinici,
Parcă-s niște licurici.
Fericit i-așteaptă-acasă
Cu nepoții-n jur la masă,
Povestind până târziu
Despre oameni de pe Jiu,
Că-s de mult, de când se știu
Toți mineri din tată-n fiu.
Sensul versurilor
Un bătrân miner își amintește cu nostalgie de trecut, fiind înconjurat de familie și continuând tradiția minieră prin nepoții săi. Piesa evocă legătura dintre generații și importanța amintirilor.