Nu-i ușor să fii miner
Să nu vezi soare, nici cer
De când intri-n galerie
Pân-aștepți schimbul să-ți vie,
Iar când ai ieșit din șut
Iei viața de la-nceput,
Așa-i viața, cine poate
Muncește și-are de toate,
Am prieteni și dușmani,
Unii zic c-am prea mulți bani.
Când vin seara către casă
De dușmani mie nu-mi pasă,
Văd c-au deschis iar fereastra
Ori copiii ori nevasta,
Se uită după perdea
De mă-mpleticesc ori ba,
Luai decât una mare
Să am poftă de mâncare,
Din colț de la nea Ilie
Care-mi dă pe datorie.
Vorbesc nevestele toate
Să pună foc într-o noapte
La cârciuma lui Ilie
Că ne dă pe datorie,
El nu dă la orișicare,
Doar la ortacii din vale,
Noroc bun, frate Ilie,
Ia creionul și mai scrie
O bere și o răchie,
Ia mai zi-i una, Marie!
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața grea a unui miner, cu lipsuri, dar și cu prietenii și dușmani. Se vorbește despre datoria la cârciumă și despre solidaritatea dintre mineri.