milonga – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Milonga Străinului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E mereu povestea aceeași;
Nu se schimbă niciodată.
O auzi la Buenos Aires
Ori în pampa depărtată.
Doi se-ncaieră întruna:
Băștinașul și străinul.
Și mereu e pe-nnoptate:
Noaptea vrea să-și ia tainul.
Nu s-au cunoscut nicicând
Și nici n-or să se mai vadă.
Niciodată pentru bani
Ori femei se iau la sfadă.
Când străinului i-au spus
Că e un viteaz în sat,
A-nceput să răscolească
Cele cârciumi pe-nserat.
Îl cinstește c-o cinzeacă,
Fără să ridice glasul.
Hotărăsc să iasă-afară
Fără să grăbească pasul.
Șișurile scot din teacă,
Iute s-au încăierat.
Făr’ a scoate-un geamăt, unul
La pământ rămâne lat.
Doar atuncea s-au văzut
Și mai mult n-or să se vadă.
Nu poftind la gologani
Ori femei s-au luat la sfadă.
Nu învinge-ndemânarea;
Nu puterea biruiește.
Când se-apropie sfârșitul,
Pe loc moartea te găsește.
Au trăit cei doi bărbați
Pentru ceasul încercării,
Li s-a șters cu vremea chipul;
Numele le-au dat uitării.

Jorge Luis Borges - Milonga Lui Albornoz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zilele-i sunt numărate.
Ceasul i-l cunoaște bine
Cel ce săvârșește toate
Fără grabă, nici oprire.
Ce nepăsător pășește
Fredonând un cântecel,
De sub borul pălăriei
Ochii ridicând la cer!
E o dimineață rece
Din opt sute nouăzeci.
Albornoz, tu n-ai pereche
În Retiro când petreci.
Pân’ la zi la joc de cărți.
De femei ești răsfățat,
De bețivi și hoți temut,
De jandarmi nesupărat.
Au jurat să se răzbune,
Pizmuindu-te în taină,
Cutrele și ticăloșii,
Șișul ascunzând sub haină.
Nu doar unul, ci trei șișuri
Pe furiș, în zori de ziuă,
Mișelește ciopârțit-au
Pe craidonul fără frică.
Când tăișul de oțel
Pieptul i l-a despicat,
Pe-al lui Albornoz obraz
Nici un mușchi nu s-a mișcat.
Cred că ți-ar plăcea să știi
Că această întâmplare
Cântec e acum. Căci timpul
Amintire-i și uitare.

Jorge Luis Borges - Milonga Lui Jacinto Chiclana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În cartierul Balvanera,
Se rostea cândva un nume
De bărbat neînfricat:
Jacinto Chiclana-i spune.
Se mai pomenea atunci
De-un cuțit și de-o încăierare.
Peste timp întrezărim
Înjunghiat un om cum moare.
Din ce pricină nu știu,
Gândul nu mă părăsește
De-a afla cum o fi fost
Ăst Chiclana din poveste.
Ca pe-un om dintr-o bucată
Mi-l închipui, neclintit.
Cu o fire cumpătată,
Dar cu mâna pe cuțit.
Nu găseai în tot cartierul
Un bărbat mai de temut.
În iubire și în luptă
Nimenea nu l-a-ntrecut.
În cartierul Balvanera
N-a trăit Chiclana oricum,
Însă moartea l-a găsit
La o margine de drum.
Chipul nu îl pot vedea.
Pași se-apropie furiș,
Și sub felinar zăresc
Fulgerarea unui șis.
În acel din urmă ceas,
Când mișeii l-au rănit,
Și-o fi spus, de bună seamă,
Că așa i-a fost sortit.
Numai bunul Dumnezeu
Știe cum i-a fost sfârșitul,
Dar neîntrecut rămâne
În bătaia cu cuțitul.
Vreau un lucru doar să spun:
Nimeni nu se rușinează
Când se află c-a avut
Inima în piept vitează.
Curajos de-ai fost, ești vrednic
De prinos. Să fiți bărbați!
Cu Chiclana cel viteaz
Voi milonga mi-ascultați.

Jorge Luis Borges - Tangoul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde sunt oare? – ntreabă elegia
Acelor ce s-au dus, de parcă Ieri
Găsit-a loc cu magice puteri
De-a fi tot Azi și Încă: Veșnicia.
Și unde-o fi (repet) răufăcătorul
Ce-a-ntemeiat pe uliți buclucașe
De lut ori în cătune mărginașe
A șișurilor sectă, sfidătorul?.
Și unde-or fi acei care-au plecat,
Lăsând Cântării-o notă-n partitură
Și timpului un mit, și fără ură
Pasiune-ori interes s-au sfârtecat?.
Îi caut în agendă, în himera
De jar nestins, ce – pasăre firavă –
Ceva păstrează din viteaza pleavă
De prin Corrales și din Balvanera.
În ce obscure uliți ori hambar
De dincolo se-ascunse-n umbra deasă
A altei umbre pe atunci faimoasă
Murafia, din Palermo cuțitar?.
Și-acest fatal Iberra (să-i asculte
Preasfântul ruga) ce pe-un pod de lemn
Ucis-a pe-al său frate, cu însemn
De crime pe răboj ca el mai multe?.
Mitologia aceasta de pumnale
În al uitării colb se anulează.
Un cântec de eroi se degradează-n
Sordide știri de acte criminale.
Alt jar există – pasăre de foc –
Ce sub cenușă îi păstrează-ntregi;
Acolo-s mândrii cuțitari pribegi
Și-al lor tăcut pumnal ascuns în toc.
Un vis ostil ori poate-un vis ceresc
Ce-i timpul, în noroi i-a prăbușit,
Azi, dincolo de timp și-al lor sfârșit
Funest, ei, morți, într-un tangou trăiesc.
În muzică-i găsești: stăruitoare
Corzi aspre de chitară laborioasă,
Urzind într-o milongă furtunoasă
Și chef, și inocență, și sfidare.
La bâlci, prin față roata mi-a trecut
Cu cai și lei, și încă-aud ecouri
De Greco și Arolas în tangouri
Dansate pe trotuar. Eu le-am văzut.
Într-un moment ce azi stingher răzbate
Fără nainte, după, pe tăcute,
Și are gustul faptelor pierdute
În grea uitare și recuperate.
Acorduri fac vechi lucruri să răsară:
În fundul curții bolțile umbroase.
(Cartierul Sud cu ziduri suspicioase
Păstrează un pumnal și o chitară.).
Tangoul, o rafală-o nebunie,
Ani grei de fapte îi disprețuiește,
Iar omul – colb și timp – nu viețuiește
Atâta cât ușoara melodie.
Ce-i numai timp. Tangoul vag creează
Și ireal trecut ce-i totuși cert,
Un imposibil gând că zaci inert
Și-n luptă moartea ți-ai găsit, vitează.

Jorge Luis Borges - Milonga Celor Doi Frați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai să-nchinăm zăbava
Vremurilor de demult
Cu pumnale și tumult,
Joc de cărți și de arșice,
Întâmplări din Costa Brava.
Înainte zi-i, voinice.
Să vă spun ce s-a-ntâmplat
Nu mai mult decât aseară.
Mocofanii o să sară
Că ei știu, dar eu îndat’
Mă aștern pe colindat,
Nimeni nu mă dă afară.
Domnii mei, astă poveste
Despre frații Iberra este,
Oameni iuți la-ncăierare,
Curajoși nevoie mare.
Azi țărâna-i învelește.
Pe bărbați ori lăcomia,
Ori trufia-i prăpădește.
Dar pe unii îi smintește
Cutezanța, bat-o vina,
Când își caută pricina
De gâlceavă, mișelește.
Fratele cel mic mai multe
Omucideri săvârșise.
Nen’ su seama că-și dădea
Că cel mic îl întrecea
Făr’ să știe că „greșise”
Capăt vieții îi punea.
Fără grabă, nici zăbavă,
El pe șine-l întindea,
Trenul peste el trecea,
Capul că i-l reteza.
Era pofta ce-o poftea.
Ce v-am spus e-adevărat.
Chiar așa s-a întâmplat.
Frații când s-au învrăjbit
Crud omor s-a săvârșit.

Jorge Luis Borges - Milonga Lui Manuel Flores

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.
Și-o veni ca mâine glonțul,
Iar cu glonțul și uitarea;
Merlin învățatul spus-a:
Moartea-i una cu născarea.
Totuși cât de rău îmi pare
Bun rămas să spun vieții!
Și ce trist ar fi s-o pierd,
Mort în floarea tinereții!.
Lung mă uit în zori la mâini
Și apoi mă uit la vine.
Mă tot uit și minunez:
Zău că parc-ar fi străine!.
Câte lucruri n-au văzut
Ochii mei ce-n jur tot cată!
Cine știe ce-or vedea
Când voi fi la judecată!.
Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.