Versuri corectate și adnotate
Soare, tânăr lent, ajuns la sfârșit, spune-ne, care sunt activitățile tale secrete?Dacă realitatea mea se înmulțește, poți să o cerni. Dar dacă indolența mă colorează,trebuie să mă umilesc? Abandonul bazei, cădere fără contuzie.Două femei înaintau, se încurajau una pe alta să facă elogiul condamnatului, sub aluzii fără blândețe.
Uite luna cu puișorii de aur:nu e căprioara zenitului?Nu e sora mai mică, îmbufnata,care-a fugit în raiul cerului după glorieși n-a citit măcar poemele ochilor meiși n-a luat premiul Nobelpentru subrealism?.Cineva înjură ca o măsea dogităproclamată Cain – Tubal rac în literedar, vă rog, oameni de pe Atlasși din tații voștri actuali: nu vătămațiistoria petalelor … Citește mai mult
Dâra de fum care ne purta era sora bățului care mișcă piatra din loc și a soarelui care deschide cerul. Ea nu ne disprețuia, ne lua așa cum eram, pâraie subțiri hrănite cu haos și cu speranță, cu un zăvor la maxilar și-un munte în priviri.
Călători în hrube,Străvechi monahiDosiți printre psalmiEvreo-valahi.Năvălesc și sorbDin argila coaptăLaptele Domnului,Apa înțeleaptă.TunăÎn lună.O, livezile, ciorile: crau!Poeții mâncau?Îmi dai voie domnule MinistruSă-mi chem oaseleDe sub cheiul DâmbovițeiȘi să ți le dau în ochi?Să le tremur lângă inima taCa filele cu suliți în locul literelor?Ca rătăcite pergamente lunare?Noi suntem Abel și Cain –Tu cine ești cu lanț … Citește mai mult
În pădure se aude viermele fierbândCrisalida întorcând spre fața clarăEliberarea ei firească.Oamenilor le e foameDe cărnuri tainice și de unelte crude.Sculați, voi vite de ucis,De câștigat soarele.
M-am văzut târându-mă, încâlindu-mă, coborând,Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.Aveam sunetul cărților arse.Pe treptele putrede îmi turbau ochii –Înapoi, titanul fugea în mister.Zdrențe de nouri, negre stele,Ori lumi oloage cu moartea mea,Păleau spălăcite în cercul bolnav –Goală, numai domnia biruită cădea.Ce extaz! Șapte zile șerpuiauÎn alcoolul fără continente.Vântul răsturna vânturi, înalte cărțiCu litere de … Citește mai mult
Sunt un atom;Tu ești pentru mine precum chipul Soarelui.Sunt bolnav de iubire și Tu ești leacul pentru mine.Fără aripi, fără podoabe,Zbor căutându-te pe Tine.Am devenit o petală de trandafir și Tu ești vântul pentru mine.Ia-mă cu Tine în zbor!.”Iubirea a spus – Zborul”
Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată.În spațiul lor e inima mea,În țara lor rătăcește noaptea mea,Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;Cineva din mine e întruna plecatși nu se va mai întoarce.Cetățile albe sunt peste munții albi,Peste nourii albi, unde sunt?Focul le înfioară, le încercuiește –Sunt singure … Citește mai mult
Inima mea, pasăre din sălbăticieși-a găsit cerul în ochii tăi.Ochii tăi sunt leagănul zorilorOchii tăi sunt împărăția stelelor.Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăiLasă-mă să mă înalț în aceste două ceruriîn uriașa lor singurătate.Lasă-mă doar norii să le spintecsă le-mprăștii vâsliri de aripiîn strălucirea lor plină de soare.
Ceea ce tu, în nopți lungi, când dormi pe norulinsomniei mele nu vezi,ceea ce nu poți atinge cu șoldul fierbinte ieșitca o piatră din râu,ceea ce nu poți prin răsuflare incendia,ceea ce se strecoară pe sub melița respirației talevenind din suburbii printre șinele tramvaielor și scrâșnindca epavele transatlanticelor pe munții adâncurilor,ceea ce nici hârtia de … Citește mai mult