metafora – Pagina 36

Nichita Stănescu – Pădure Arsă

Cădeau fulgi negri. Şirul de copaci / lucea, când îmi mutam pe el privirea. / … →

Zice unul: / linia / e și punct și… altceva. / Vreau să spun că … →

Cu liftele de pe hotare / Spadele noastre știu să se măsoare / Și, slavă … →

Bineînțeles / Pegas e prototipul calului de dar / însă deja dresat / sau care … →

Alb de nea, până departe, / vălurit se odihnește. / Eulalia, din moarte, / trupu-i … →

Din suflet înghețat în nemurire / Ca lacul sub sclipirile de ger, / Un patinor, … →

Doamne! / Ce-am pățit aseară!.. / De-a fost faptă de ocară, / Să mă ierți, … →

Un băț pentru broască, al doilea băț / pentru cangur, dar canguru-l / lua și … →

M-am dus în cimitir și-am scos râme / Fuseseră oameni / S-au iubit, s-au urât, … →

Fiecare vorbă caldă, sub ea / clocește un ou al vorbirilor noastre. / Vii verbe, … →