Versuri corectate și adnotate
După nenumărate generațiioamenii au înfiripat noaptea.La început era orbire și visși spini ce înțeapă piciorul desculțși teamă de lupi.Nu vom ști niciodată cine-a făurit cuvântulpentru intervalul de umbrăce împarte cele două crepuscule;nu vom ști niciodată în ce veaca devenit cifrul unui spațiu de stele.Alții au alcătuit mitul.Au făcut din noapte maica liniștitelor Parcecare ne țes … Citește mai mult
Voi, numere-n delir, scrumite grupuri, cum pot să vă slăvesc?Iubire, tu fii vântul roșu ce-a bătut prin trupuri și, timp de-o clipă, în carnea lor făcu să ardă-ntregul: cel ce ca un umăr de zeu lucește, care nu e nici absența numărului, dar nici număr! Învață-mă cum să hrănesc aici o pasăre ce n-are timp … Citește mai mult
A fi sau a nu fi, dilema e dincolo de existențămizeră pe planetă, moarte, suspiciunepot muri printr-o demență absurdăînchis într-o lume surdăîn care reușesc să rătăcescnu mă sperie moartea în sinedar ce va fi după, necunoștința de o următoare suferințăîntr-un alt câmp metafizic produs de conștiințăun adânc rezumat la capăt de ființăsper ca fericirea supremă … Citește mai mult
Nici beznă și nici haos. Bezna catăOchi văzător, iar melodia areNevoie de auz; de reflectareDe lucruri mii oglinda-i însetată.Nici spațiu și nici timp. Nici bănuităMăcar divinitate care simteTăcerea negrăită dinainteDe noaptea timpului, ce-i infinită.Bogatul râu Obscurul HeraclitNu și-a pornit în curs fără-ncetare.Spre viitor trecutu-și cată cale.Uitarea spre uitare s-a urnit.Începe cazna. Al ispășirii drum.Istoria universală. … Citește mai mult
Hah hah haah haahE MO, MO in sfarsitu’ lumiiAha Ye YeeahLeru-i ler, lin si catilin, putinHaidaBRRRRAATE mai greu de definit decât fericirea purăProduce când îl zici un gust de sărbători în gurăE atât de misterios, toate datele-s neclareE motivu-ncovoierii semnului de-ntrebareIese blurat chiar și-n pozele mentaleCa un ninja ascuns adânc într-o eclipsă de soareCa o … Citește mai mult
Revin acum, din mijlocul acestor divinități abstracte,Îmi despart corpul fizic din Terra, din realitate și fapte,Căci acestea mai am, totul dispare, nimic e totul negru,Fracțiuni de secundă în al 12-lea ceas mă fac să mă simt întreg.Eliberez câmpul, port în suflet jurământul, mă apropii de ei,Dar nu există nimic, rămâne doar cuvântul,Ce din mine se … Citește mai mult
Din seria de fapte inexplicabile care alcătuiesc universulsau timpul, dedicația unei cărți nu este,desigur, cea mai de nepătruns.Este definită ca un dar, un cadou.În afară de cazul monedei indiferente pe carecreștinul milostivo lasă să cadă în palma sărmanului,orice dar adevărat este reciproc.Cel care dă nu se lipsește de ceea ce dă.A dași a primi sunt … Citește mai mult
Ecuatorul și polii.Împreună suntem foarte dialectici(Tu știi că a fost cea mai frumoasăZi din viața mea?Ce bine-ar fi să fie așa. „Ba da”.Te rog fraza asta să n-o tai)De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnatăChiar de muze.Poeții să se inspire și ele să pună degetul.Tu să întinzi aripa peste versurile mele„N-am întins-o?”Așa, … Citește mai mult
Treaba asta sare o bombă nuclearăCuvintele sunt dinamite la scară textualăVezi cum se urcă, cum se ridicăMarfa asta e bună, n-are limităNu e un drog, dar nu-i pui stopNu te întreba dacă nu e hip hopNu e electro, nu e nici discoNici techno din San FranciscoE doar Treispe la butoaneDereglând mii de microfoaneSunetu’ ăsta al … Citește mai mult
Motanul alb, celibatar, se uităîn alba strălucire a oglinzii,fără-a putea-nțelege că albeațași ochii aurii nemaivăzuțiîn casă până-atunci sunt ochii lui.Cine-ar putea să-i spună că e doarvis al oglinzii celălalt motan?Îmi spun c-acești motani armonioși,cel din oglindă, cel cu sânge cald,sunt simulacre-ngăduite vremiide-un arhetip etern. Astfel, Plotin,și el o umbră, -acum, ne-ncredințează.Din ce Adam mult mai … Citește mai mult