Menelaos Ludemis – Versuri.pro

Războaie Juste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vijelii în porturi,
Uragane în pahare,
Transoceanice pe câmpii
Care ancorează în miriște
Și vacile mugesc cu disperare
Văzând că se reped peste ele
Tauri de fier.
Oare navighează sau ară?
Războiul acesta e foarte just;
De aceea marinarii se încurcă
Și în loc de whisky beau ulei de rășină;
Și artileria lor trage
În stoluri de porumbei.
Bine că plătesc oalele sparte porumbeii!
Tot așa scapă de pericol delfinii
Care, pentru că războaiele sunt
Atât de drepte,
Au intrat în faza de dispariție.
Are dreptate deci delfinul
Care în tinerețe a fost acrobat
La un delfinariu de mahala.
Da, are dreptate, dă din cap,
Și spune nepoțeilor;
„Fiți cu ochii în patru, copilașii mei,
Căci în lumea în care trăim
Războaiele sunt «foarte juste»
Și tocmai pentru că sunt foarte juste
Marinarii se îmbată de bucurie
Și ochesc strâmb.
Știu eu bine ce vă spun.
Pe vremuri am luat parte și eu
La un asemenea război
Și pentru că era foarte just
Torpilele m-au încurcat cu submarinele
Și cât p-aci să mă scufund.
Deci… Atenție, copilașii mei! Atenție!
Căci multe pot deveni fărădelegi
Într-un război atât de «just»!”.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Execuții Matinale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ieri, în zori, au executat Adevărul
Un pluton de Minciuni
Rânduite în ordine perfecta
Precum sticluțele în rafturile farmaciilor.
Totul s-a desfășurat în mod ideal,
Numai o singură discordanță s-a semnalat
Când cineva din gloată
A cerut – auzi îndrăzneală! –
A cerut să fie puse la zid Minciunile
Și să fie executate de Adevăr.
Dar un asemenea lucru
Numai într-o lume nebună,
O lume nebună de legat,
Poate fi admis,
Pe când noi – o știe tot omul –
Trăim într-o lume perfecta.
După execuție,
Un ofițer cu mănuși albe
A trecut pe la fiecare tâmplă
Și a înfipt câte un „glonte de grație”.
Pentru că – poți să știi ce va urma
Într-o lume atât de perfecta?
Poate din greșeală
Să fie împușcată
Și vreo Minciună!.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Pocăința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sărutul dragostei noastre
A venit cu întârziere de treizeci de ani
Și, în loc de pat nupțial,
Te-a găsit în sicriu.
Acum
Rătăcesc în acest haos
Purtând la butonieră,
În loc de cocardă,
O floare a morții
Pe care am rupt-o
Din coroana ta mortuară.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Comerțul Nobil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Luați, domnilor! Păsări ale cerului, domnilor!
(Păsări de colivie, domnilor!)
Păsări vorbitoare, domnilor!
(Păsări în închisoare, domnilor!)
Păsări cântătoare, domnilor!
(Păsări bocitoare, domnilor!)
Aici Vânzătorul de păsări, domnilor!
(Aici călăul de păsări, domnilor!).
Ne-a luat și astăzi auzul
Veselul nostru vânzător.
Cu o șapcă veche, găurită
Cu o colivie nouă, bine zăvorâtă,
Cu înfățișarea unui sfânt degradat
Și cu vocea unui fost barcagiu
Ne-a luat și astăzi auzul
Nobilul nostru vânzător de păsări.
– Hei, vânzătorule!
– La ordinele dumneavoastră, domnule!
– Cu cât le dai pe cele prinse?
– O sută de drahme, cu colivie cu tot!
– Și pe cele libere cu cât?
– Ai înnebunit, domnule?.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Plimbări Alese

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deci, stimată domnișoară,
Cum a mers plimbărica prin noroi?
Excellent? Felicitările mele!
Să vă fie de bine!.
Numai că văd… Nu, nu e nimic,
S-a murdărit puțintel
Onorabila dumneavoastră
Conștiință.
Dar nu e nimic.
Vă veți spăla cu puține rugăciuni
Și cu puține îngenuncheri
Și veți ieși curată ca lacrima!.
Văd că purtați și o pălărie lată,
Să nu vă cunoască soarele
(Sau vecinul). Dar la ce bun?
Pălării pentru rușine
Nu s-au inventat încă.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Sancta Simplicitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Credeam cu convingere că
Dumnezeu a murit
Acum două mii de ani.
Și nu-mi vine să cred
Că a reușit să trăiască,
Chiar mort,
În inimile oamenilor îngrădiți.
Credeam că omul este și va rămâne
Un animal patruped,
Nu credeam însă niciodată
Că va veni clipa în care
Va ajunge reptilă înaripată!
Cu pasiune credeam
Că Hitler s-a sinucis
În cancelaria Berlinului,
Că viermii care l-au mâncat
Pot deveni Mareșali!
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Să Nu Cerșești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uscată era pâinea ta veșnic,
Mama mea, Elada,
Uscat a fost și sânul tău
Un cuib sărăcăcios
Unde se adăpostea durerea noastră.
Amar a fost și surâsul tău
Mamă Elada.
Jale îți era cântecul
Și casa ta permanentă –
Cimitirul.
Uscată era mereu pâinea ta
Mamă Elada.
O înmuiam în izvoarele noastre,
Dar năvăleau lacrimi.
O înmuiam în râurile tale.
Dar picura sânge.
Mamă. Ți-a fost scris
Până și pâinea
S-o cerșești.
Până și apa.
Dar Libertatea ta, mamă,
Să n-o cerșești NICIODATĂ!.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Urcușuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urcă… Urcă… Urcă mereu,
Încă, și mai sus încă.
Acolo, în vârf, te așteaptă Dragostea
Cu brațele pline de trandafiri.
Aleargă. Tot înainte. Tot mai sus.
Și dacă nu găsești drumul
Deschide tu unul. În dragoste.
Nu există drumuri de-a gata.
Urcă… Urcă. Chiar dacă
Florile sunt artificiale,
Chiar dacă dragostea ta înflăcărată
Nu e decât fum.
Urcă… Chiar dacă,
În loc de trandafiri,
Te așteaptă un buchet de cuțite.
Urcă!.
Urcă. Și spune „mulțumesc”
(Nu trandafirilor, nu cuțitelor)
Spune „mulțumesc”.
Puterii care te ajută
Să urci.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Jignire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-au lovit pe umăr
Cu ciomege groase
Și biciuri usturătoare.
Dar n-am gemut.
M-au lovit în față
Cu pietre, cu nuiele
Și pumni de fier,
Dar am tăcut chitic.
Într-o zi
M-au bătut pe umăr
Ocrotitor
Și am scos un strigăt sălbatec.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Obraz Curat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Răbdare. Nu s-a sfârșit totul.
Totul nu se sfârșește
Nici într-o zi
Și nici într-o viață
Uite…
La marginea nopții
Sau la marginea vieții
– Ție îți spun, desperatule –
Pe o creangă
Tot mai atârnă
O speranță.
La fel și pentru tine
– Sugrumătorule –
Pe aceleași crengi
Tot mai atârnă un ștreang.
Așadar… Răbdare…
Și nu te neliniști dacă
Totul se târăște domol
Părând sobru și trist.
În apusul zilei,
Sau în apusul vieții
Ceva, ceva va răsări
Și pentru tine.
Lasă deci naivii
Să spună că – chipurile – Dumnezeu
A plăsmuit lumea
Doar în șapte zile…
În șapte zile, domnule,
Nu poți plăsmui
Nici un castel în Spania;
Și nici măcar masca
Unui Ticălos!.
Versiune românească de Menelaos Ludemis