Vijelii în porturi,
Uragane în pahare,
Transoceanice pe câmpii
Care ancorează în miriște
Și vacile mugesc cu disperare
Văzând că se reped peste ele
Tauri de fier.
Oare navighează sau ară?
Războiul acesta e foarte just;
De aceea marinarii se încurcă
Și în loc de whisky beau ulei de rășină;
Și artileria lor trage
În stoluri de porumbei.
Bine că plătesc oalele sparte porumbeii!
Tot așa scapă de pericol delfinii
Care, pentru că războaiele sunt
Atât de drepte,
Au intrat în faza de dispariție.
Are dreptate deci delfinul
Care în tinerețe a fost acrobat
La un delfinariu de mahala.
Da, are dreptate, dă din cap,
Și spune nepoțeilor;
„Fiți cu ochii în patru, copilașii mei,
Căci în lumea în care trăim
Războaiele sunt «foarte juste»
Și tocmai pentru că sunt foarte juste
Marinarii se îmbată de bucurie
Și ochesc strâmb.
Știu eu bine ce vă spun.
Pe vremuri am luat parte și eu
La un asemenea război
Și pentru că era foarte just
Torpilele m-au încurcat cu submarinele
Și cât p-aci să mă scufund.
Deci… Atenție, copilașii mei! Atenție!
Căci multe pot deveni fărădelegi
Într-un război atât de «just»!”.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa este o satiră la adresa războaielor justificate, arătând absurditatea și consecințele negative ale acestora. Delfinul, ca martor al războiului, avertizează asupra pericolelor și a nedreptăților ascunse sub aparența dreptății.