Gabriela Melinescu - Scrisoarea II
Mi-e frică să nu te pierd, / ca oamenii săraci mă rog în fața, / … →
Mi-e frică să nu te pierd, / ca oamenii săraci mă rog în fața, / … →
Ne întâlnim pe o bancă / Îți spun „bună” / Ea nu vrea nimic / … →
Cuvintele raman mute când vorbește inima / Vioara tristă, tu, iubește-mi muzica / Îmbracă-mi dorul … →
Haiku de toamnă. / Copacii au îngălbenit de toamnă / Plouă, cu frunze / Pe … →
Când seara respiră pace-aurie / În fața pădurii și-a pajiștii sumbre / Un privitor este … →
Perfectă e tăcerea acestei zile de aur. / Sub stejari vechi / Apari tu, Elis, … →
Răcoarea toamnei: Cenușiu – geam gol. / Senină – o viață plină-aici se-arată / E … →
Călător în negru vânt; lin șușotește slabul stuf / În mlaștina liniștii. Pe cerul cenușiu … →
Mi se părea că visez frunze căzând, / Vaste păduri și mări sumbre-n străfund, / … →
Păstori îngropaseră soarele în codrul despuiat. / Un pescar trase / În plasa păroasă luna … →