Daniel Vişan-Dimitriu - Pânze
Se destramă norii / Într-o pânză deasă / Ce-și întinde cute peste muritorii / Care, … →
Se destramă norii / Într-o pânză deasă / Ce-și întinde cute peste muritorii / Care, … →
Priveam în întuneric şi-i ascultam tăcerea / În care, printre note cu aripi de pustiu, … →
Te simt prea singură, şi-mi pare rău / că viaţa ta, atât de împlinită, / … →
Ne ducem toți, câte puțin, mereu, / Către liman de tihnă și-mpăcare. / Poate curând … →
În zbucium veșnic, vrem nu vrem, / Ne trece viața. Ține minte / Că sorții … →
I / Dacă lupii urlă la stele, pricepe: / Este semn că ceru-i aprig ros … →
Și nu mi-e frică să-ți spun ce simt / Chiar acum poate e prea târziu … →
De ce mă strângi în brațe fără căldură? / De ce mă privești cu atâta … →
Mă doare inima când mă gândesc la tine / Mă doare tot, știu că nu … →
Lumea a obosit, anul e bătrân deja / Frunzele gălbui bucuroase sunt să moară, / … →