Costel Zăgan - Doină de Foc și Pară
Iubirea-i un câmp minat / că-i femeie că-i bărbat. / Trece valul vine steaua / … →
Iubirea-i un câmp minat / că-i femeie că-i bărbat. / Trece valul vine steaua / … →
Lumânare-s fără rost. / Întunericul-i prea mare. / Ard și-n zilele de post. / Și … →
I: / În lumea ta ar vrea să stea inima mea / Noapte și zi, … →
Cu pași șovăitori de-amărăciune / Mă urc pe sub castanii desfrunziți / Iar noaptea colbăire … →
De-atâta frig / mi-ngheață gândurile-n creier / ca lespezile albe din cavouri. / A-nserat demult … →
Începe toamna, dulcele meu somn, / Putem spera în sănătate, în esențe / Și-n iedera … →
Răsare ca o lună și apune / Sufletul meu, nici tânăr, nici cărunt, / Atât … →
Oricât trecuse sufletul de pur, / De dor de moarte se îmbolnăvi. / Înfășurat în … →
Piatră neridicată / Ecoul ei în prăpastie / Nu se va auzi / O macină … →
Te-aș fi iubit în amarnică tăcere, / Sub luna plină de mistere, / În colțul … →