Mihai Eminescu - Sonete
Afară-i toamna, frunza-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Și tu citești scrisori … →
Afară-i toamna, frunza-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Și tu citești scrisori … →
Te duci şi ani de suferinţă / N-or să te vază ochi-mi trişti, / Înamoraţi … →
În liră-mi geme și suspin-un cânt, / Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. / … →
Din noaptea vecinicei uitări / În care toate curg, / A vieţii noastre dezmierdări / … →
Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur, / Venera zace murind – … →
De mii de ori am fost rănit de moarte, / nu doar învins de tine-odinioară: … →
Sunt ani, Amor, de când tu mi-ai fost hrană / și inimii și trupului în … →
Redă-mi în suflet clocot orb de ape / şi chipului virtutea ca să pară / … →
Frunzuliță ca negara, / Rău mă doare inimioara / Când văd timpul cum mai trece, … →
Se spune că timpul vindecă tot / Cum se face din gânduri nu pot să … →