Frunzuliță ca negara,
Rău mă doare inimioara
Când văd timpul cum mai trece,
Cu el a mea tinerețe,
Când văd timpul cum se duce
Și bătrânețea m-ajunge.
Trece timpu-n fuga mare,
Inimioara rău mă doare
Că nu trece mai încet
Ca să pot să mi-l petrec,
Că nu trece mai ușor
Și trece prea repejor,
Și trece prea repejor
Și mă lasă cu mult dor.
Of, cum aș vrea să muncesc
Tinerețea s-o plătesc,
Să rămână lângă mine
Că doar cu ea mi-este bine,
Că dulce e tinerețea,
Amară e bătrânețea,
Aș vrea eu, dar nu se poate,
Timpul trece mai departe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de trecerea rapidă a timpului și pierderea tinereții. Vorbitorul își dorește să poată opri timpul în loc și să se bucure mai mult de tinerețe, dar acceptă inevitabilitatea îmbătrânirii.