Eugenio Montale - Motive - I
Poate că nu erau inutile / atâta osteneală / atâta durere. / Și poate crede … →
Poate că nu erau inutile / atâta osteneală / atâta durere. / Și poate crede … →
Tigron, câine al meu, în curând vei fi un cireș mare iar eu nu voi … →
Când vântul ce pătrunde în pomet / din nou aduce unda vieţii, bucură-te; / aici … →
Un cuplu de vulpi răvășea zăpada, / Călcând în picioare marginea vizuinei nupțiale; / Seara … →
Tot ce-ați știut din mine / a fost doar o spoială, / veșmântul alb ce … →
Cerul nu mai e atât de galben, soarele atât de albastru. Steaua furișată a ploii … →
Ascultă-mă, poeţii laureaţi / se mişcă numai printre plante / cu nume rare: ligustrul sau … →
În timpul vieții sale, poetul se reazimă de vreun / copac, sau mare, sau taluz, … →
Știu care e ora-n care chipul cel mai de nepătruns / e străbătut de o … →
Nu am văzut aprinzându-se stele pe fruntea celor ce mergeau la moarte, ci forma unei … →