Ion Caraion - Antreul Poetului
Cinele la care ne-am oprit, ogoarele / ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele. / Pământeni, … →
Cinele la care ne-am oprit, ogoarele / ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele. / Pământeni, … →
Luna intră pe fereastră, fină și rece. / Ei! Haide bătrâno, lasă toate aceste acrobații … →
Brațe-ncrucișate-n lunca speranței / Plezneau pietrele în munte și iarbă / Ieșea printre crăpături verde … →
Florile erau mai puternice decât cedrii / Cine are voie să dea fericire altora? / … →
N-am grădină, însă am râme și plină / mi-i neliniștea cu bile de cucută, / … →
Cocorii nu-ndeamnă / și bruma nu-ntreabă. / Așterne-te, toamnă, / difuză podoabă. / Pe lacuri … →
Asupra dumitale nu mi se ridică mâna. / Asupra dumitale nu mi se ridică mâna. … →
Cascadă – văl de mireasă / În nunta de vrajă a munților. / Mirii – … →
Ca fruntea mea să poarte diademul / Ce fulgeră-n albastrele palate / Am ridicat oștiri … →
Sunt numai o verigă din marea-ndoire, / Frăgilă, unitatea-mi e pieritoare; dar / Un roi … →