Sorin Cerin - Își Conduce Propria Noapte
Zori însângerați, / de la rănile adânci ale Singurătății, / care își conduce propria Noapte, … →
Zori însângerați, / de la rănile adânci ale Singurătății, / care își conduce propria Noapte, … →
Noaptea s-a deschis peste fruntea răvășită / Cu stele frumoase / Pe colină, când tu … →
Răspântii răstignite, / pe Inimile de Vânt, / ale Zilelor fără adăpost, / ne sunt … →
În primăvara albastră, sufletul tace. / Sub ramuri care picură în seară, / iubiții și-au … →
Strigăte surde, / de inimi fără adăpost, / lovesc țărmurile lacrimilor, / atâtor amintiri, / … →
Vântură-țară în negrul vânt; încet șoptește șovarul uscat / În tăcerea de baltă. Pe cerul … →
Răstignit pe mormântul, / Adevărului Absolut, / Străinul Subconștient, / încă mai respiră, / prin … →
Albastră jivină din negre păduri cobori taciturn, / Sufletul, / Căci noapte era; un izvor, … →
Ți-am călcat accidental, / Umbra Destinului, / ce se prelingea haotic, / pe Ferestrele Inimilor … →
Mantie-n vântul negru. Lin susură stuful uscat / În liniștea mlaștinii; păsări sălbatice / Pe … →