Răstignit pe mormântul,
Adevărului Absolut,
Străinul Subconștient,
încă mai respiră,
prin venele tăiate,
ale Genelor Străbunilor noștri,
sperând cu ultima suflare,
să ne poată povesti,
Legenda Amintirilor din Viitor,
unde eram cu totul alții,
față de cei de acum,
Întrupați în Țărâna Mormintelor de Vise,
care ridică Zidurile Disperărilor,
folosind cărămizile Durerii,
fabricate din oase de Cuvinte albite,
de Zilele Goale,
ale Singurătății,
de noi înșine.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema speranței în fața disperării și a morții. Vorbește despre amintiri și despre cum trecutul ne influențează prezentul, chiar și în momentele de singurătate.