Zori însângerați,
de la rănile adânci ale Singurătății,
care își conduce propria Noapte,
atât de beată,
încât accidentează pe oricine,
îi iese în cale,
chiar dacă traversează numai Zebra,
ce abia își mai duce răsuflarea,
după goana nebună,
prin jungla Viselor,
hăituite de Binele și Răul,
săgeților otrăvite,
ale Privirilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de singurătate profundă și durere interioară, folosind metafore puternice. Noaptea personificată, condusă de singurătate, devine o forță distructivă care afectează totul în jur, inclusiv visele și speranțele.