Meditativ

Aurel Rau – Jocul De-a Stelele

de

Tot ce-am săvârșit noi și tot ce-am crezut,Să însemne tâlcul faptelor noastre: Jocul de-a stelele!E jocul de-a stelele să urci pe-o corabie nouăLa numai douăzeci de ani și să pornești pe mări,În loc să crești clădiri sau să înlături paloarea frunților,E jocul de-a stelele ca în loc să fugărești cai,Ori să arunci cu pietri din … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Niște Stânci

de

Cândva în munți am dat de niște stânciCare cântau. Sau, poate, soareleCânta din ele-așa cum în vechimeScotea, se zice, sunete de lirăDintr-un colos de piatră, în Egipt.Poate-or fi fost și ele statui odinioară;N-a spus lui Alexandru MachedonUn sculptor că e gata să-i ciopleascăStatuia dintr-un munte,C-un râu pe umăr și-un oraș în palmă?Privindu-le mai bine, m-am … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Privire Prin

de

O poezie e o veste despre neant • stoarsă din neantul altor veștidespre neant • tipărite de privirea prin creștet • privirea princreștetul capului ce urmă până la neantul fără cap • ca un călărețfără cap călărind privirea-prin-creștetul-capului •privirea-prin-creștetul-capului privește prin creștetul capuluiprivirea-prin-creștetul-capului • privirea-prin-creștetul-capului eo deschidere fără ochi spre o altă privire • o … Citește mai mult

Vasko Popa – Sabia de Foc a Patriei

de

Patrie a mea, sfântă,pe tăișul setos al sabieicum de te mai ții?.Unii spun – cu sabiasă tăiem o bucată de pământși să trăim ca oamenii.Alții visează – cu sabiasă arăm pustiul cerși să trăim ca păsările.Unii se roagă – sabia noastrăsă devină arbore de măslinși să-nflorească și să dea rod.Alții șoptesc – sabia noastrănu e … Citește mai mult

Walt Whitman – Cheia Oricărei Metafizici

de

Și acum, domnii mei,Un cuvânt vă voi da peste suflet și minteOricărei adânci metafizici să-i fie cheie,alfa și omega.(Așa le vorbi studenților săi bătrânul profesorLa lecția de închidere a mult căutatului curs).După ce am studiat și vremea nouă și vremea veche,sistemele grecilor antici și cele germane,După ce am buchisit și-am vorbit despre Kantdespre Fichte și … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul IV: Frumusețe Risipitoare, De Ce Te Irosești?

de

Prodig superb, de ce să iroseștiNumai pe tine frumusețea toată?De la natură cu-mprumut primeștiDoar dacă ești cu inima curată.Splendid avar, de ce să faci abuzDe darul tău, primit să-l dai în dar?Și, cămătar perdant, de ce faci uzDe sume mari, fără vreun spor măcar?Preocupat fiind numai de tine,Tu chiar pe tine însuți te-ai trădat.Natura, când … Citește mai mult

Ana Blandiana – Genealogie

de

Suntem visați de cinevaVisat la rândul săuDe altulCare e visul unui visAnume.Cuprinși de somnVisăm și noi o lumeSălbatic zvârcolită-n somnVisând,Verigă fragedă suntemÎn șirul fără începutCe nu se va sfârși nicicând,Deși,Ar fi destulUn singur țipătPuternic doar cât să poată treziPe jumătatePrimul domnDe somn,Pe cel care doarmeLa temelia lumilorVisate.

Aurel Rau – În Grădina Shugaku-In

de

În grădina Shugaku-in, în țara Soarelui-Răsare, „vizitator”, mă odihnesc. Din prispa Casei de Ceai am, iată, Munții de Apus și, subt priviri, la câțiva pași, fața locului.și lacul scris cu cerneli de China, pentru-mpărați, eun adaos la cele șapte minuni ale lumii vechi.și privirile, poduri sacre, rămân deasupra, abstracte și poate zei trec prin noi … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Fosile-n Roca Timpului

de

Fosile-n roca timpului păstrate,O, gânduri în durată încrustate,Mișcări în aer împietrite,Rămase-n ațipite ere,Ce raze încă nedescoperiteVă vor trezi, eterne efemere?Mașini, ciudate azi, banale mâine,Vor strânge clipe-n haznaleÎn care viu trecutul va rămâneCa-n cele mai fidele din anale,Și poate că unelte mai profundeVor scormoni cu agere antenePrin straturi de durată, până undeVor da de miezul veșnicei … Citește mai mult