Meditativ – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Odă Hematiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ați fost cândva o hematie;
Globul rostogolit arterial
Și efemer și sursă d-imortal..
Pierduta ce-o primești și te reînvie?.
Este misterul cărăușului de viață,
Îți este butelia de-oxigen;
Cu hemoglobina-ți dă roșu la față..
Pe ea o pierzi la timp de recviem!.
E plină de metale prețioase;
E crom, e aur, platină-i și fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase..
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser!.
Își schimbă forma plată la nevoie
S-ajungă-n labirint de capilare;
E creator de Einstein sau de „Domnul Goe”..
E solul inimii din cap până-n picioare!.
Nu numai apă suntem și eteric
Suntem, ușori de gaze-n molecule,
Legați unii de alții atmosferic,
Schimbându-ne umanitatea prin globule!.
E taleru-aruncat de discobol,
Este „moneda” schimbului de piață
În maratonul vieții de la pol la pol..
E sfoara mea de pe mosor.. și-i sunt paiață!

Dumitru Matcovschi - Adevăruri Simple

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Adevărurile simple,
curajosul ce le strigă,
au fost spuse, nu o dată,
de furnic și de furnică.
Dar furnica și furnicul,
care nu mai au hodină,
nu le-au spus cu frunza verde,
ci le-au spus cu rădăcină.
Rădăcina crește-n hume,
rădăcina crește-n stâncă,
rădăcina crește-n suflet
și-n cuvânt mai crește încă.
Și frumoasele-adevăruri
au trecut astfel prin vreme
către viața anonimă,
către veșnice poeme.

Lucian Blaga - Pelerinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pelerini prin Indii sunt.
Ei trec râuri, codri, munte,
și se fac ei înșiși punte,
când o țin spre locul sfânt.
Se adună norii, marea,
ca să-i vadă cum măsoară,
rând pe rând, a mia oară,
chiar cu trupul – calea, zarea.
Pelerini prin văi, prin mit,
La Benares, la Madura,
își întind în praf făptura.
Gândul lor e dovedit.
Omul nu-i decât măsura
unui drum de împlinit.

René Char - Dâra de Fum Care Ne Purta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dâra de fum care ne purta era sora bățului care mișcă piatra din loc și a soarelui care deschide cerul. Ea nu ne disprețuia, ne lua așa cum eram, pâraie subțiri hrănite cu haos și cu speranță, cu un zăvor la maxilar și-un munte în priviri.

Odisseas Elytis - Cartea Semnelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Legea care sunt – nu mă va subordona.

Un trup gol este unica prelungire a liniei de înțelegere care ne unește cu misterul.

Să faci o săritură mai repede din înjosire.

Infinitul există pentru noi, precum limba pentru surdomuți.

Nu s-a născut încă Magellanul unui trandafir.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Razei Care Piere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, își urmează calea
spre un lăstar ce-și încetează jalea
când simte cum pe frunte i se-așază.
Nu știu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg și merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.
E, oare, bucurie, e tristețe
în raza care mângâie în joacă
lăstarul care crește-n frumusețe?.
Va fi o floare care o să placă
și raza l-a hrănit cu-a sa blândețe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă….
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 apr. 2015, Vol.”Oare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Calea Undelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge,
Nu pot ști, nu ține de natura lor,
Nu pot orizontul vieții a-l străpunge,
Căci necunoscută-i calea undelor.
Dacă se vor sparge-n stâncile din maluri,
Dacă se vor pierde-n clipe de nisip,
Nu vor să o știe și se-ndreaptă-n valuri
Spre necunoscutul tainei fără chip.
Este doar o cale și-o urmează-n unde
Care nu se-ntreabă, în frânturi de gând,
Ce se-ntâmplă-n ceață, ce se mai ascunde
Pe sub bolta nopții-n zare apărând.
Poate-i o vecie-n care vor renaște,
Poate-i altă mare, poate nu-i nimic
Din ce timpul nostru pare a cunoaște
Și, în veșnicie, e atât de mic.
Bolta le îndeamnă calea să-și urmeze,
Stelele-s vrăjite și, în urma lor,
Lasă ani-lumină care să conteze
Doar în nemurirea veșniciilor.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 aug. 2025, Craiova)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-un bulgăre aprins de la frecare
prin aruncare dintr-un început.
E doar un astru dintre miliarde-n nevăzut..
El este pentru noi o piatră de-ncercare.
Ca o-ntâmplare ne-a aruncat pe-a sa orbită
la o distanţă regulamentară
ce ne-a permis o evoluţie elementară
la care-i suntem „pic” şi singura ispită.
Este-o explozie de hidrogen în heliu
cu colosale emanaţii-n cald şi în lumină..
O zi sleit se va epuiza.. n-am vrea să vină!
Nefericiţi ne vom preface într-un.. miceliu.
E-o sursă nesfârşită de plăcerea zilei,
este splendoarea de mister ce nu-l cunoşti..
Ochi să-l priveasc-au geniile, nu agnoşti,
dar dăruirea-i echitabilă, reginei şi umilei.
E simbol egiptean şi de Maya, la greci,
nu e civilizaţie ce nu l-a venerat.
Este căldura dragostei ce-a inventat..
E SOARELE ce te-a născut şi-l laşi când pleci!

Du Fu - Cântec Pentru Un Cedru Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechi
Cu tulpină asemenea bronzului înverzit și rădăcini de piatră.
Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,
Iar vârful lui de culoarea pescărușului verde atinge cerul.
Datând de pe vremea marilor conducători și oameni de stat,
Astfel de copac este astăzi iubit și onorat de oameni.
Norii vin la el din mari depărtări, de la steiurile Wu,
Și luna rece se reflectă pe vârful lui înzăpezit.
La răsărit de Pavilionul Mătăsii, ieri, am găsit pe conducătorul
Și pe omul de stat din vremurile de demult slujind în același templu,
Copacul lor, cu ramuri ciudate, dădea un aer venerabil întregului peisaj,
În ciuda culorilor proaspete la uși și ferestre.
Atât de ferm îi erau rădăcinile adânci înfipte în sol,
Încât coroana lui dominatoare sfida vânturile cele înalte,
Singura lui gardă fiind Puterea Cerului,
Existența lui ținând de însăși arta Creatorului.
Chiar dacă taurii împung cu o mie de capete, nu pot muta un munte.
Când sunt necesare grinzi pentru a restaura o casă imensă,
Cu toate că un copac nu-și scrie memoriile, lumea înțelege
Că dacă el, copacul, nu cade, nu poate deveni folositor.
Inima lui amară poate fi acum adăpost pentru furnicile albe sau negre,
Dar frunzele-i parfumate au fost cândva cuib păunilor și păsărilor phoenix.
Așa că oamenii înțelepți și încrezători să nu ocrotească nicio plângere.
Când lemnul este voinic, trebuie mai multă pricepere la prelucrat.

Lucian Blaga - Stalactita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stalactita.
Tăcerea mi-este duhul –
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin – picuri de lumină
şi stropi de pace – cad necontenit
din cer
şi împietresc – în mine.