Versuri corectate și adnotate
Of, ce bine-i că sunt mamăȘi-aud pruncii cum mă cheamă,Singură mi-i i-am scăldat,În cântece i-am culcat,Primii pași când i-au făcutM-au strigat cât au putut,Gurița când au deschisPrima dată mamă-au zis.Și-o dat’ cu sufletulVă dau și eu cântecul,S-aveți, mamă, glasul dulce,De v-aud să-ncep a plânge,Și să-mi cântați cu plăcereCum cântam eu mamei mele.Și-apoi când oi fi … Citește mai mult
Rămâne să-mi spun doar atâta: Nu vede. Ea nu.Nu vede cum iarba albastră în negru trecu.Nu-mi vede mirarea, nici umărul care cadeca ultimul fruct al acestor priveliști nomade.Rămâne să umblu prin numele ei de Ioană,prin numele-n care nu-ncape decât o consoană.Rămâne să-i caut parabola frunții inerte,deschisă doar celei mai canonizate oferte.Ci, nevăzătore de-mi e, nu … Citește mai mult
Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.Zboruri spre ceruri cresc.Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.Vițelul în trupul vacii îngenuncheazăca-ntr-o biserică.Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzândpe cărări cu jocuri de apă pentru broaște țestoase.Între ierburi înalte și goalecopilul ți-l dezbraciși-l înveți să stea în picioare.Când e prea răuîl adormi cu zeamă de maci.Pentru tine lumea … Citește mai mult
Pe sub poale de pădureFuge-o nevăstuică-n lumeAlungată de bărbatCu pruncul neînfășat.Cum mergea la deal, la valeÎi ies doi voinici în caleMi-o oprește și mi-o întreabă:– Un’ te duci, copilă dragă?.– Nu-s copilă, nu-s nici fată,Sunt femeie măritatăȘi de bărbat alungatăSă mă duc în lumea toată.Unul din dânșii îi spune:– Lasă-ți copilu-n pădure,Lasă-ți copilu-n pădure,Și vină … Citește mai mult
Două inimi bat în mineDouă-mi și doream de micăUna este de la mamaAlta îmi va spune: mămica.Eu copil în suflet, tareDar femeie-n toată fireaTe-am chemat demult prin cântecIar acum îmi cânt iubirea.Tu-mi ești soarele și lunaȘi te iubesc din totdeaunaTe iubesc din alte viețiCum iubesc marii poeți.Tu, miracol din pântecul meuAi ales să-ți fiu mama, … Citește mai mult
Ține-mă, viață, pe lumePe-un loc mic și fără nume,Nu mă da la casă mareCu ferestre fără soare.Casa mare e spoită,N-are inimă să simtă,Cu culoare de pământ,Mi-ar fi frig, mi-ar fi urât.Să nu mă dai vântuluiCă n-am pribegia lor,Să nu mă dai pietrelorCă eu n-am răbdarea lor.Dă-mi putere omeneascăSă-mi ajut pruncii să creascăSă le cos hăinuțele,Să … Citește mai mult
Două femei cum scărmănau,cum scărmănau de vreme multă.Vedeam printre pleoapecum nu termină,cum nu mai termină,cum n-au să termineși nu se mai făcea odată ziuăde când tăceau și scărmănau.Iar părul sur l-amestecau cuflori de trandafir,petalele le-amestecau cu păr,– parfumul veșted, femeiesc.Femeile tot scărmănau de-o noapte,părul mamei părul de pus la căpătâi :femeile acelea două tac destramă … Citește mai mult
Tânără m-am măritatȘi rău bărbat mi-am luatCă-și ține drăguță-n satȘi numai necazuri trag.Arză-i focul mândreleDe care nu pot trăi,Ardă-le focul și paraCă ele-mi strică tihneala.M-aș lua, m-aș duce-n lume,Plâng copiii după mineCă-s micuți și le-o fi dorNumai de maicuța lor.
Doar ea care a alăptatștie cât de frumoasă este urechea.Doar aceia care au fost alăptațicunosc frumusețea claviculei.Doar pentru oameni Creatorula dat urechea.Oamenii, prin claviculeușor asemănătoare cu păsările,împletesc mângâierila locul unde noaptea,balansează leagănul leagănului,pruncul plânge,în cazul în care pe o pernă de aerstelele cuibăresc ca niște jucării.Și unii vorbesc.
Trei copile de-mpăratStau într-un măreț palat,Înșirând la scumpe salbeDe mărgăritare albe.Iar o pasăre măiastrăVine vesel pe fereastrăȘi, bătând din aripioare,Zice, blând cuvântătoare:„Bine, bine v-am găsit,Dalbe flori din răsărit!”„Bine-ai venit de la rai,Păsărea cu dulce grai!”„Eu sosesc cu primăvaraCa să mă întorn cu vara;Ș-acum vin pe-al vostru plai,Aducând luna lui mai,Luna cea de lăcrimioareȘi de doruri … Citește mai mult