N-o să-ncep ca să mă mint în van,
Grijile vin inima s-o-nfrunte.
De ce oare trec drept șarlatan
Și trec drept scandalagiu de frunte?.
Nu sunt hoț, nu-s nici codrean tâlhar,
N-am scurtat prin temniți nici o viață.
Nu-s decât al străzilor ștrengar
Ce zâmbește tuturor în față.
Sunt obraznic moscovit hai-hui
Și prin Tversk, pe hudiți când mă-mpinten,
Fiecare câine-al nimănui
Recunoaște umbletul meu sprinten.
Fiecare gloabă cu pas frânt
Dă din cap în drum de mă-ntâlnește.
Vitelor prieten bun le sunt,
Versul meu de chin le lecuiește.
Port cilindru – nu pentru femei,
Patimi sterpe n-am de ce pricepe,
Ca să-i smulg tristeții din temei,
Pot în el să dau ovăz la iepe.
Nu-s legat de oameni nicidecât,
Altei lumi destinul meu se-nchină.
Fiecărei javre eu la gât
I-aș lega cravata cea mai fină.
Deci de azi n-am să bolesc în van,
Inima uita-va să se-ncrunte.
Pentru asta trec drept șarlatan
Și trec drept scandalagiu de frunte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul de a se conforma normelor sociale și asumarea unei identități marginale. Naratorul se autodefinește ca un ștrengar, un nonconformist care preferă libertatea și legăturile cu animalele decât cu oamenii, respingând ipocrizia și constrângerile societății.