Considerat murdar, că nu este vulgar
Apare în fața ta iar, umil pe trotuar
Fără să-l privești automat te ferești
Să te atingă, gândești? Nu cumva să te murdărești.
Și merge mai departe, se îndreaptă cuminte
Pe un drum oarecare merge, la întâmplare
Cu urechile ciulite, fără prea multe cuvinte
Merge înainte, acaparat de instincte.
Vrea să mănânce, vrea doar să trăiască
Nu așteaptă o minune, ca să reușească
Pentru orice lucru mărunt e o luptă firească
Ne-nțeleasă de majoritatea oarbă omenească.
Și dacă are ceva, împarte totul cu frații
Și fii sigur că nu ține cont de rase, de nații!
Din puținul pe care îl are, dă și din el
Cu speranța că va fi poate, și mâine la fel.
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta..
Singurătatea să n-o simtă cineva
Așa cum o simte, inima mea.
Condamnat să se zbată, în viață face furori
Cu retina programată, doar pentru non-culori
Așa se naște, așa trăiește o viață, învață
Orice fărâmă culoare o agață, o înalță.
Trăiește viața-n alb-negru, tu îl dai la o parte
Culoarea vieții nu-i dată-n 24 de carate
Tu poți să vezi, atâta timp cât nu poți să crezi
Fericirea constă în bunătate, nu în hârtii verzi.
El știe asta, bunătatea-i tot ce are acum
Merge liniștit cu capul sus și își vede de drum..
Suflet rătăcit caută adăpost când e răcoare
Cu coada-ntre picioare caută alinare.
Spune ce trăiește și trăiește tot ce spune
Gânduri îngropate, băi, dar acuma pe bune
Pân’ la ultimul minut, viața cum poate-o trăiește
O inimă de câine, ce-n mulți se zvârcolește!
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta..
Singurătatea să n-o simtă cineva
Așa cum o simte, inima mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unei persoane marginalizate, comparată cu un câine fără stăpân, care trăiește în sărăcie și singurătate, dar care încă găsește bunătate și speranță în lume. Refrenul exprimă dorința de a nu simți singurătatea și durerea pe care o simte această persoană.