Versuri corectate și adnotate
Vad noroiul din oameni, mâzga din noi toțiSofturi cu buguri, carcase de roboțiCânt despre schimbare, caut update-ulSă poa’ să-mi separe și frica și hate-ulȘi parte din problemă, nu-i unu’ mai breazCă arăți cu degetul, îl bați pe obrazRamâi jos când cazi, în scuze te scalziNu lăsa pe mâine ce poți face aziViața are haz, nu … Citește mai mult
Înţelepciune este să respiriUşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,Petalele ce cad din trandafiriŞi nu s-aud când mor, să le iubeşti. Priveşte pomii drepţi din bătătură –Ei cată totdeauna către cer,Şi-n ruga lor cea verde parcă cerMai multă ploaie, mai puţină ură. Nu te gândi la mâine, nici la ieri.Poate-naintea spicelor să cazi,Stăpâni când nu suntem … Citește mai mult
Deliric: Vers 1.Văd noroiul din oameni, mazga din noi toțiSofturi cu bug-uri, carcase de roboțiCând ies vezi că-s mari caută update-uriSă poată să separe și frica și hate-ulȘi parte din problemă, nu-i unu mai breazÎl arăți cu degetul, îl bați pe obrazStai jos când cazi, în scuze te scalziNu lăsa pe mâine ce poți face … Citește mai mult
Mâine e o nouă ziAi grijă ce îți vei dori (x2).Chiar dacă uneori mă trezesc în zoriȘi e plin de nori, spun: lasă, nu contează!În ploaia rece ies să strig cât pot că te iubesc și asta, doar asta contează.De câte ori am plânsCă pe cerul meu soarele a apusAm spus: lasă, nu contează!În noaptea … Citește mai mult
Cifrele, zici, cu care eu compunDin zile și-ani un Calendar mai bun?Și ce se află-n calendar? Un ieriPierdut și-un mâine nenăscut – vă spun.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Câteodată, târziu în noapte,Stau lângă ea întins și o privesc cum doarme,Cum e pierdută în vise liniștite.Atunci sting lumina,Și mă întind lângă ea în întuneric.Un gând îmi trece prin minte,Dacă nu m-aș mai trezi dimineața,Ar avea îndoieli asupra sentimentelorpe care le port în suflet pentru ea?Dacă ziua de mâine nu ar mai veni,Oare ar știi … Citește mai mult
Nimeni nu s-a pus chezașul îndoielnicului Mâine.Bucură-te acum de toate, de iubită, vin și pâine!Bea, sub lună, chip-de-lună, căci și-această mândră lunălumina-va multă vreme, negăsindu-ne-mpreună!
Bătrân de o sută de mii de ani, tot voi mai avea putereaSă te aștept. O, mâinele presimțit de nădejde.Timpul, moșneag suferind de multiple entorse.Poți geme: nouă e dimineața, nouă e seara.Dar de prea multe luni trăim în ajun,Veghem, păzim lumina și focul.Vorbim în șoaptă și ascuțim urechileLa cel mai mărunt zgomot repede stins și … Citește mai mult
De ce incertul mâine te tulbură mereu?Căci nu-ți stă în putere să-i schimbi de astăzi fața.Trăiește-adânc prezentul! Iar mâini? Nici DumnezeuNu ar putea să spună ce taină-ascunde ceața.
I:.Maternitatea Giulești2 ianuarie ’84, BucureștiPășeam în viață ca un oricare altulAm deschis ochii și am zâmbit căci am zărit potcoavaNu știam, că RAPIDUL îmi va crea sevraj ca davaMama, plângea râzând, admirându-mă și m-a îmbrățișatTata, bineînțeles că s-a îmbătat.Urcă, mă vede și mă pupăHabar n-aveam cât voi avea de furcăFac parte din generația născută la … Citește mai mult