mai – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ploaia de Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu cred că te-ai rugat să nu mai plouă,
Să fie numai Soare și senin,
Iar toate picăturile de rouă
Să fie rugii tale un amin.
E cer albastru, iată, au plecat
Și nori, ba chiar și vântul care-i poartă,
Un aer nou, ușor înmiresmat,
În patru zări încearcă să se-mpartă.
În zarea mea, un tei a dat în floare,
În zarea ta sunt maci și-i răspund,
Prin gândurile mele-i sărbătoare
Atunci când ale tale mă pătrund.
E dans acolo, dansul de demult,
În care gândurile noastre, toate,
Se întreceau cu sângele-n tumult
Și-n jur nimic n-avea însemnătate.
Era un cer de mai, un cer senin
Când înspre el, cu brațele-amândouă,
Mi-am încheiat o rugă în amin,
Iar tu ai vrut, cu sărutări, să plouă.
Daniel Vișan-Dimitriu
(31 mai. 2025, Craiova)

Heinrich Heine - Când Muguri în Vrăjitul Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când muguri, în vrăjitul mai,
Tot ramul împresoru-l,
Atunci și-n pieptul meu, sfios
A încolțit amorul.
Când păsări, în vrăjitul mai,
Își gângură-n crâng corul,
Eu, să-i destăinui, nu m-am sfiit
Nădejdile și dorul.

John Newlove - La Început de Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La-nceput de mai carnea-mi strălucește / de parcă-ar fi binecuvântată. / Un sărut fugar pe ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Noapte De Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost o noapte-n luna mai
când stelele, mirate,
au strălucit când tu dansai
şi-au vrut să te arate
aceluia ce te privea
în toată frumuseţea ta,
de-o rară puritate.
Eu te priveam înmărmurit
iar muzica tăcuse
şi, ca prin vis, te-am auzit,
sau poate îmi păruse:
„-Dansezi? – Eu, .. sigur, dar aş vrea..
– Stai liniştit, îţi voi cânta!”
.. iubirea apăruse.
N-a fost un dans, a fost un zbor
prin lumi necunoscute,
în care te strângeam uşor
în mâinile făcute
un arc în timpul preţios
pierdut din vremea lui Cronos
în spaţii absolute.
Am fost în al iubirii pont,
în spaţiul dintre fapte,
privind acelaşi orizont
acolo, -n marea noapte.
Apoi, de mână şi uşori,
strălucitori ca nişte sori,
ne-am mângâiat cu şoapte.

Marin Sorescu - Mai…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai roadeți coajă de copaci,
În rând cu iepurii și cerbii,
Și foamei fiți-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.
Digestia începe-n gură
Ciomege mestecați și pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiți, după ce-o ari.
La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veți face umbră,
O veți mânca atunci pe ea..
Și-apoi, așa, cu gura plină,
Veți da un chiot: „Ce lumină! „

Cesar Vallejo - Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Domesticul fum, în zori, își descântă
pe miriști mirosu’;
băcița găteje adună și cântă,
strigând aleluia!
Roșiatic și roșu.
Abur de cuhnă, dejun pregătit
de fluturi în astă-auroră vitează.
Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,
o bea și, deja, l-amețește dulceața;
Lunaticul puști tânjind dimineața
pe-un colț de crepuscul visează.
Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,
să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!
Să fluturi cu fumul pe bolta înaltă;
și toamnei, pe vânt, să-i fii un desfrâu,
căutând câte-o Ruth divină, curată,
ce-și lasă fiorul blândeții-nspicate
sub mirul ebraic din lanul de grâu!.
Pe umăr, cuminte, o coasă zurlie,
hectarele – semn de trufie,
la Irichugo merge țăranul, sub crug.
Și-n fiecare braț ce seamănă c-un jug
se-nvâltorează feroasa-i sevă palpitând,
ce în sforțarea creatoare scânteiază,
precum un tragic diamant smuls din pământ,
prin porii mâinii veșnic trează,
ce n-a bizantinizat mănușa, încă.
Sub verzi arini un arc se conturează
– o cruciadă de fructe-n metastază!.
O tânără ce-și plânge
doinita limbă-n zori de sânge,
culege – o, Venus cea sărmană! –
crudace lemne-nmiresmate
cu brațele ei nude și bărbate,
sculptate în aramă.
În timp ce o vițea,
înnebunită de cățea,
pe pantele cutezătoare
fuge, dând zilei roditoare
un imn vergilian, smuls din talanga sa!.
În fața unui coviltir,
bunicul indian fumează;
și-n muntele-amurg de trandafir,
altarul primitiv se tămâiază
cu-aromă de tabaco.
Așa apare fantasticul respir
al epopeicului huaco,
aroma mitică din lotușii de-aramă,
albastrul fir ce suflete destramă!.

Holograf - Paradis Provizoriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A fost într-o noapte caldă de mai
Când am intrat
În sufletul meu
Și te-am strigat cu dor și disperare,
Dar, tu nu erai..
Era fantoma iubirii noastre..
Mi-a arătat un drum, pe care l-am parcurs
cândva..
Un parc, o alee, o bancă..
Chiar și niște crini..
A fost și o îmbrățișare,
Chiar prima noastră îmbrățișare.
Pe peronul unei gări demult uitată.

Refren:
A fost într-o seară caldă de mai.
A fost într-o seară, poate că și în alte seri..
A fost..
A fost o seară de mai cu palpitații de pleoape naive și discrete,
De copaci,
De imagini.
De oameni noi
Și.. poate.. și regrete..
A fost într-o seară caldă de mai
A fost
Un vis albastru,
Iar noi,
Sub lumina difuză a lampadarului,
Ne-am iubit în parfumul trupurilor noastre
Și apoi.. Nu a mai fost nimic..
Nici crini,
Nici lună,
Nici cer,
Nici stele.. nimic aerian..
Nimic real..
Nu am mai fost nici noi..

Rian Roman - Mai - Visător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi-noapte vântul emigrant
A-ntors în ou fecundul
Cu renunțare la pretenții reci
E pieptănat trecutul.
Luminile s-au replicat curând
Umbrind mai dens hotarul
E stinsă limita răbdării iar
Și ațâțat florarul.
Mijește dealul vânăt vizavi
Perindă cerul norii
Iar primăvara ca de bun venit
Întoarce-n V cocorii.
Probabil vântul prea grăbit de fel
Va aduna iar ritmul
În valuri zgomotoase din adânc
Grăbind spre țărm nisipul.
Și-n brotăciu de mai înșelător
Voi onora apusu-ți
La cercul lunii voi urca pe trepte
Să-i legăn spre vis visu-ți.

Releveu - Veneai În Martie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era de ajuns să vii ca să topești zăpada
Era de ajuns să fii ca să-nflorească strada
Era de ajuns să plângi, umpleai lacuri adânci
Era de ajuns s-ajungi, s-aduci soare pe stânci
Era de ajuns un zâmbet s-aduci lumina-n case
Era de ajuns un tunet să sară praf din ștrase
Un fulger de-al tău era de ajuns să lumineze stele
Era de ajuns să-mi pară rău ca să mă-nveselești cu ele
Plecai în mai, veneai în martie, mă-ndrăgosteam și gata.
Câștigai cu fluturii-n război, chiar de venea armata
Era de ajuns o floare să știu că ești deja aici
Priveam la stele căzătoare, era de ajuns să mă ridici
Pe vremea când veneai la timp, era de ajuns să-mi dai de știre
Pierdeam nopți în regine, ascundeam zile-n zambile
Era de ajuns să vrei, veneai pân’ la sfârșitul serii
Și mă-nveleai în flori de tei, era de ajuns să merit.
Azi am văzut primăvara.
Stătea ascunsă sub jacheta unei domnișoare ușor debusolate
Zâmbea timid știind că ține la piept fluturi viteji,
care urmează să intre-n război cu norii
Mergea lent, mândră și vitează
Printre mașinile care treceau cu viteză..
Azi nu mai vii la timp, păsări rămân departe
Izvoarele-ți plâng chipul, fluturii-ți sunt uciși de ape
Degeaba dăm timpul înapoi și ora înainte
Nu mai topești zăpada, lași stâncile umbrite
Și nici zăpadă nu mai e, și nici miros de tei
Azi stai puțin și pleci, azi nu mai înflorești alei
Nu mai vii cu vânt care să-mi șifoneze cartea
Azi realizez visând, amanta timpului e moartea.
Stelele s-au ascuns în nori și soarele-n amurg
Azi fulgerul ţi-e fad și tunetul ţi-e surd
Caut leacuri în lacuri seci că râuri nu mai curg
Azi îmi iau parfum din frunze că florile n-ajung
Azi parcă nu te mai trăiesc, azi parcă sunt doar viu
Nu-mi mai vine să pierd nopți că azi nu te mai știu
Azi toți te strică, azi nu te mai descriu
De azi o să te uit, de azi nu te mai scriu..
Primăvara
E mezina familiei
E mândră mereu, mereu miroase frumos
și.
Mereu se joacă de-a dragostea.

Polina Manoilă - Era În Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era în mai, o noapte înstelată
Când ne-am întâlnit și ne-am cunoscut,
El mi-a șoptit cu fața-mbujorată:
– Ești prima jună care te-am iubit!.
Trecur-așa vreo câțiva ani de zile
Și eu simțeam că-i cel mai fericit,
Primeam cu drag, plină de mulțumire
Ce zeul dragostei ne-a dăruit,
Era în mai..
Dar într-o noapte crudă, blestemată,
Mi-a venit așa, ca din senin
Să intru-n crâșma cea întunecată
Să-mi tulbur mintea și să beau un vin.
De-atâta dor și-a vinului putere
Am scos cuțitul, inima i-am luat
Din pieptul celui ce-mi fura iubirea,
Din pieptul celui care m-a trădat,
Era în mai..
Dar stând așa, privind la el în sânge,
La cel ce-n gheara morții se zbătea,
Deodată văd că inima îmi plânge
Că-n loc de el fratele lui era.
Eu simt că viața-mi este pe sfârșite,
Că soarta mă trimite lângă el,
Copiii plâng pe drumuri neștiute
Acum s-a rupt de tot al meu inel.