A fost într-o noapte caldă de mai
Când am intrat
În sufletul meu
Și te-am strigat cu dor și disperare,
Dar, tu nu erai..
Era fantoma iubirii noastre..
Mi-a arătat un drum, pe care l-am parcurs
cândva..
Un parc, o alee, o bancă..
Chiar și niște crini..
A fost și o îmbrățișare,
Chiar prima noastră îmbrățișare.
Pe peronul unei gări demult uitată.
Refren:
A fost într-o seară caldă de mai.
A fost într-o seară, poate că și în alte seri..
A fost..
A fost o seară de mai cu palpitații de pleoape naive și discrete,
De copaci,
De imagini.
De oameni noi
Și.. poate.. și regrete..
A fost într-o seară caldă de mai
A fost
Un vis albastru,
Iar noi,
Sub lumina difuză a lampadarului,
Ne-am iubit în parfumul trupurilor noastre
Și apoi.. Nu a mai fost nimic..
Nici crini,
Nici lună,
Nici cer,
Nici stele.. nimic aerian..
Nimic real..
Nu am mai fost nici noi..
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei iubiri trecute, idealizată și pierdută în timp. Naratorul retrăiește momentele frumoase, dar și regretul dispariției acestei iubiri, accentuând efemeritatea și iluzia paradisului creat.